În ultimul timp am asistat la câteva semne care arată că procesul de reformare a sistemului de justiţie din Republica Moldova e deblocat sau, cel puţin, e pe drumul cel drept.

Mai întâi, a fost demis Ion Muruianu, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, un personaj-cheie ce deţinea pârghii importante în justiţia moldoveană încă din timpul guvernării neocomuniste de până la 2009. O altă acţiune importantă se referă la lichidarea judecătoriilor economice şi militare. Adoptată în şedinţa Parlamentului din 22 iulie 2011, cu votul unanim al celor 56 de deputaţi ai AIE-2 (inclusiv a fostului deputat PLDM, Mihai Godea), legea privind transferarea competenţelor celor două tipuri speciale de judecătorii în cele ale instanţelor comune deblochează o iniţiativă mai veche a AIE.

Votul unanim al deputaţilor ne-comunişti aduce un plus de imagine actualei coaliţii de guvernare şi demonstrează că Alianţa este una care, după discuţii în contradictoriu, declaraţii incendiare şi insinuări grave (de exemplu, cazul „Franzeluţa", alegerea preşedinţilor de raioane, Ghimpu vs. Ioniţă în chestiunea „Las Vegas") este una care poate funcţiona în continuare. De data aceasta, Partidul Democrat a reuşit să-şi îmbunătăţească puţin imaginea sa de torpilor al reformelor în justiţie. Iar Vlad Plahotniuc a înţeles, în sfârşit, un lucru elementar, anume că pentru a face politică înseamnă să renunţi la aroganţă, măcar din când în când, şi să accepţi cedări atunci când toată lumea ştie ce se întâmplă. În caz contrar, riscul era prea mare ca PD să-şi piardă cu totul faţa.

Mai ales dacă raportăm cele petrecute la iniţiativa preşedintelui PD, preşedinte interimar şi speaker Marian Lupu, de creare a Consiliului pentru reforma justiţiei, prin care democraţii şi-au arogat într-un fel rolul de cei mai fervenţi susţinători a reformării sistemului de justiţie din Moldova. Activitatea acestuia în