PDL sta in centru, lipsit de grijile vietii cotidiene. Romania pare parasita, undeva la periferia normalului.
In centru, se rade cu gura pana la urechi, se vopseste viitorul alaturi de prietenul Jeff. In cartierul marginas, numit Romania, oamenii sunt lasati de izbeliste, siguranta lor depinzand de cei doi litri de motorina sau benzina pe care politistul din cartier ii are alocati pentru a fugari nelegiuitii.
Daca privim catre Romania reala, ne crucim. Constatam ca, treptat-treptat, banii pe care ii platim statului sunt inghiti cu hulpavitate, fara ca noi, muritori nevinovati de rand, sa primim ceva inapoi.
Nici macar dreptul fundamental la siguranta si integritate nu ne este returnat inapoi de catre cel caruia ii platim sa ne pazeasca. Odata, Vasile Blaga se grabea sa-i ia locul lui Dan Nica la carma Internelor, aratand cu degetul catre pesedistul care pierduse strada.
Din pacate pentru noi, constatam amar ca actualii au cam pierdut tara. Au pierdut contactul cu realitatea, cu normalul, cu decenta. Tocmai de aceea sunt socati cand cineva ii fluiera sau ii huiduie in public.
A devenit jenant pentru omul simplu sa protesteze. Cine a vrut sa-i reduca pe oameni la tacere a facut un exercitiu reusit. Cand vine vorba de un protest in strada, marii deontologi de genul lui Turcescu si Andreea Pora dau scarbiti din maini a lehamite.
Adica, sa fim seriosi domnule, a trecut vremea aceea. Vremurile lui Iliescu, cel care batea oamenii cu minerii langa el. Dar, macar sa aratam si noi ca inca mai existam, putem? Nu spune nimeni ca trebuie sa ne transformam in mineri, dar mai putem avea dreptul de a arata ca inca locuim in aceasta tara?
Emil Boc, de exemplu, multumeste romanilor ca au inteles masurile dure ale Guvernului si le transmite, prin intermediul lui Ialomitianu, ca le vor veni in suvoaie pen
