Scoaterea din jobenul Uniunii Europene a Fondului de Salvare a avut un efect calmant asupra pietelor reducand substantial presiunea. Cu toate acestea temerile au ramas, iar perspectiva unei noi explozii in aceasta toamna este din ce in ce mai prezenta in discursul public.

Toata criza prin care trecem a adus imaginea oarecum deformata a unor tari care, chipurile, sunt beneficiare stricte ale UE. Mai precis a contrapus imaginea germanului disciplinat, muncitor si eficient celei a grecului lenes si petrecaret. Este ideea care convine de minune politicienilor germani, gata oricand sa ameninte cu parasirea barcii deoarece s-ar fi plictisit sa suporte natiunile capusa. In realitate lucrurile stau cu totul altfel, iar pe acest blog am demonstrat-o in mai multe randuri. Germania este principalul beneficiar al Uniunii Europene. Libera circulatie a marfurilor si moneda euro au fost principalii steroizi ai cresterii Germaniei. Desfiintarea taxelor vamale a fost primul pas care a ieftinit marfurile germane. Cel de-al doilea pas, introducerea monedei euro, a redus la zero posibilitatea statelor membre de a se proteja in fata fluxului destructiv de marfuri ieftine.

Avem de-a face cu un fenomen de-a dreptul nociv cunoscut de cand lumea. Daca lasi un animal slab langa un animal puternic nu trebuie sa ai pretentia ca cel slab sa se ridice ci, dimpotriva. La nivel economic, integrarea economiilor rudimentare in complexul mecanism european este pana in acest moment un esec. Pentru a intelege fenomenul nu trebuie multa munca de cercetare. E deajuns sa va uitati in jur pentru a constata puzderia de marfuri ieftine importate. Tot acest paradis a fost posibil dupa ce taxele vamale au fost desfiintate. Imaginati-va ca, in cazul unei economii precare ca cea autohtona, cel de-al doilea pas - trecerea la euro - ar reprezenta desavarsirea unui dezastru. Deficitele s-ar ad