Unul dintre cele mai importante examene pe care Bursa de Valori București le-a dat în istoria modernă de 16 de ani a fost oferta publică secundară de la OMV Petrom, prin care statul a încercat să vândă un pachet de acțiuni de 9,84% din total. Examen picat cu brio.
Recunosc, am făcut parte dintre cei care credeau că oferta va avea succes. Și acum îmi vine greu să cred că acțiunile unei companii atât de mari și atât de profitabile nu a găsit cumpărători.
O fi vina pieței, adică a aversiunii la risc a investitorilor? O fi vina intermediarilor, că nu au știut să promoveze suficient de bine oferta? O fi a statului, că a vrut prea mulți bani? Ar fi fost mai bine dacă în loc de ofertă secundară prefera o listare internațională pe o bursă din regiune?
Greu de spus exact. Cel mai probabil este un cumul de factori, în care fiecare dintre cauzele de mai sus se regăsesc. Problema BVB rămâne oricum aceeași: este prea mică pentru a atrage investitori de calibru, capabili să cumpere acțiuni în valoare de sute de milioane de euro. Nici măcar piață "emergentă" nu suntem, cu piață "de frontieră". Cu lichiditate extrem de scăzută, cu investitori puțini și număr redus de emitenți.
Un lucru este clar: eșecul ne trage înapoi. Atât pe emitenți, care nu vor mai avea curaj să lanseze oferte mari ca valoare, cât și pe investitori, care vor căuta acțiuni și alte intrumente financiare pe alte piețe. Globalizarea nu ne ajută în acest moment, dimpotrivă. Posibilitatea de a investi cât dorești pe orice piață a lumii face mai puțin atractivă bursa internă.
Ar mai putea avea succes în aceste condiții noi listări ale unor companii energetice deținute de stat? Probabil că nu, cel puțin în următorii doi ani. Ar fi, mai degrabă, preferabil să caute listări pe alte piețe. Degeaba ne uităm urât la polonezi și la recomandarea administratorulu