Vă invitam săptămîna trecută să vorbim puţin despre ce nu se vorbeşte. Răspunsuri puţine, dar două foarte bune. Hoio îmi amintea de cît de puţin se vorbeşte despre sistemul de pensii şi despre viitorul lui. Christi spunea că ignorăm Bielurusia.
Bun, azi mă uit prin presă să văd ce se spune despre discursul lui Obama şi despre situaţia extrem de tensionată, cu o săptămînă înainte de un termen-limită deja fioros. Nu se scrie, nu se vorbeşte mai nimic. Ştirea intră scurt în ştirile TVR pe poziţia nu ştiu cît, dar într-un rezumat extrem de sec, fără analize, fără nimic.
“a significant number of Republicans in Congress are insisting on a different approach, a cuts-only approach, an approach that doesn’t ask the wealthiest Americans or biggest corporations to contribute anything at all”.
Dar despre narcisismul şi nombrilismul nostru deja periculos vorbeşte (mult mai bine decît Obama) exemplul pe care mi l-a dat un prieten azi. Scumpirea zahărului. Nu mă pricep la economie, la joaca-specula cu preţul mărfurilor. Dar pot să înţeleg că scumpirea de 30-40% pronosticată pentru octombrie următor aduce scumpiri în lanţ pentru toate mărfurile care au acest ingredient în compoziţie: ciocolată, sucuri etc. Nu puţine. E un subiect?
La noi, apare din cînd în cînd ştirea seacă despre zahăr, clonată la grămadă prin colţuri de site, cum se ştie. Iar televiziunile nu pomenesc nimic despre asta. Noi avem chestii mult mai tari de rezolvat.
Mă duc să-mi fac un stoc de dulciuri.
Vă invitam săptămîna trecută să vorbim puţin despre ce nu se vorbeşte. Răspunsuri puţine, dar două foarte bune. Hoio îmi amintea de cît de puţin se vorbeşte despre sistemul de pensii şi despre viitorul lui. Christi spunea că ignorăm Bielurusia.
Bun, azi mă uit prin presă să văd ce se spune despre discursul lui Obama şi despre situaţia extrem de tensionată, cu o săptămînă înainte
