Dacă nu am mai fi măcinaţi de orgolii. Dacă am fi capabili să ne evaluăm sincer şi corect, să ne recunoaştem defectele şi să nu ne exagerăm calităţile. Dacă am lua în considerare sfaturile bune, fără a ne gândi că în spatele lor, musai, trebuie să fie şi interese ascunse.

Dacă uneori n-am da dovadă de mândrie exagerată. Dacă am ajunge să înţelegem că fiecare dintre noi este important, dar de importanţa unei roţi într-un imens angrenaj.

Ne-ar fi mult mai bine dacă nu am mai fi egoişti. Dacă ne-am învinge mentalităţile şi am reuşi să ne smulgem din micimea vieţii individuale. Am începe astfel să descoperim şi lumea de dincolo de gardul curţii fiecăruia dintre noi.

Când am început să citesc proiectul de înfiinţare a Clusterului Bărăgan, prima mea reacţie a fost: of, iar o groază de bani europeni aruncaţi aiurea! Pe măsură însă ce am înaintat, am constatat că, de fapt, aveam în faţă o interesantă idee de afacere, o propunere care ar putea scoate agricultura brăileană din colapsul în care se zbate de atâţia ani. Nu o dată am auzit fermierii noştri spunând că agricultura este "Cenuşăreasa" economiei, chinuită şi sluţită în toate felurile posibile. Nu o dată i-am auzit plângându-se de problemele financiare, de lipsa de profit, de faptul că îşi cumpără materiile prime şi materialele la preţuri foarte mari şi vând producţia pe mai nimic. Ei bine, după ce în proiectul acesta am găsit rezolvări pentru mare parte din aceste probleme, m-am gândit: ce simple par soluţiile pe hârtie! Şi ce simplu ar putea fi puse în practică, dacă oamenii nu ar fi aşa cum sunt. Adică orgolioşi, cârcotaşi, neîncrezători, unii puşi doar pe ciupeală şi căpătuială, alţii fără scrupule. Şi aş putea continua mult şi bine. Şi să nu credeţi cumva că mă refer doar la producătorii agricoli. Nici vorbă, sunt trăsături şi comportamente care ne caracterizează în general pe noi,