O prevedere din contractul de privatizare a Petrom încheiat în 2004 între statul român şi grupul austriac OMV spune că statul român nu poate promova o ofertă publică de vânzare de acţiuni Petrom în Statele Unite fără aprobarea prealabilă a companiei şi a OMV.
Această prevedere a făcut ca intermediarul, consorţiul condus de ruşii de la Renaissance Capital, să nu se poată discuta cu investitorii americani pentru a le promova oferta Petrom. Asta în condiţiile în care 12 dintre primii 20 de administratori de fonduri din lume sunt americani, printre ei numărându-se nume mari precum BlackRock, State Street, Fidelity sau Vanguard Group. Aceste grupuri au şi subsidiare în Europa, însă cea mai mare parte a banilor, dar şi puterea de decizie sunt în SUA.
Majorarea de capital a OMV a jucat de asemenea un rol important în desfăşurarea ofertei Petrom. Până la închiderea ofertei OMV, consorţiul de intermediere a ofertei Petrom a avut unele dificultăţi în a obţine unele date de la companie necesare în realizarea prospectului de ofertă, potrivit unor surse apropiate intermediarului. În aceste condiţii, prospectul preliminar aprobat de CNVM pe baza căruia intermediarii au realizat marketingul preliminar al ofertei şi a evaluat interesul investitorilor instituţionali, a conţinut minimul de informaţii, potrivit unor surse din piaţă.
Brokerii mai spun că procedura de subscriere pentru investitorii instituţionali a fost complicată, fiind necesare multe documente, semnături şi ştampile pentru ca subscrierile să fie valabile. "Procedura de subscriere e foarte dificilă. Suntem blocaţi în nişte chestii învechite. Avem cea mai reglementată piaţă din lume. Investitorii străini vor acces uşor, altfel nici nu-şi bat capul", a explicat un broker.
Cine a pierdut cel mai mult în urma eşecului ofertei?
La capitolul financiar, principalii perdanţi în urma eşecului
