Pentru a vizualiza GALERIA FOTO, faceti click pe imagine

Scoala de Vara - Sighet 2011

Poţi privi acest loc chiar din sala de conferinţe, în care se desfăşoară Şcoala de Vară. Plină ochi de liceeni, profesori şi invitaţi din ţară şi străinătate, unii dintre ei fideli participanţi, mulţi oameni care au contribuit la sprijinirea Memorialului şi la cunoaşterea lui în lume – între altele rectorul Şcolii, Stéphane Courtois, nelipsit, activ, deschis spre dialog -, Şcoala de Vară, ajunsă în acest an la a XVI-a ediţie*, a suplinit ani la rând golurile şi tăcerile manualelor de istorie, absenţa de până acum câţiva ani a unui manual al comunismului, rămas şi el cu statut opţional în programele de învăţământ.

Am fost în mai multe rânduri la Sighet, invitată (de data asta alături Viorel Marineasa şi Miodrag Milin) de cei care i-au dat viaţă, demnitate şi durată, neobosiţii fondatori şi mentori ai Memorialului, Ana Blandiana şi Romulus Rusan. Primul şi până acum unicul muzeu al comunismului românesc, dedicat, aşa cum îi spune şi numele, Victimelor şi Rezistenţei, a devenit şi un centru de studiu, informare şi documentare de anvergură, vizitat de zeci de mii de persoane. Pus sub egida Consiliului Europei din 1995, aflat în punctul nord-vestic al ţării, Memorialul şi-a dobândit o centralitate şi vizibilitate binemeritate pe harta memoriei şi, aş îndrăzni să zic, şi a unei istorii a memoriei comunismului românesc.Va fi greu de imitat şi imposibil de contestat această centralitate, vor trebui inventate alte formule muzeistice, alt concept. Toţi cei care văd azi Memorialul ştiu că nu mai e de multă vreme vorba de o închisoare refăcută şi transformată în muzeu, o replică a Doftanei de altădată (au fost comentarii răutăcioase de acest fel).

Directorul Memorialului Hohenschőnhausen din Berlin, Hubertus Knabe, a prezentat, de altfel, la Şcoala de Vară, muzeul