(urmare din numărul de ieri)

Alexandru Galoczi de 14 ani, elev la Şcoala din Sângeorgiu de Mureş, a fost împuşcat în cap. A murit la mai puţin de două ore după ce a fost împuşcat. N-a mai apucat să i se acorde ajutor medical deoarece moartea sa a survenit în timp ce era transportat cu căruţa spre spitalul din Târgu-Mureş. Glonţul ucigaş i-a perforat creierul. N-a avut practic nicio şansă de supravieţuire sfârşindu-se sub privirile împietrite de durere ale tatălui său. Era în ziua de 11 aprilie 1957, în jurul ore 9,00 dimineaţa când, aflat la munca câmpului împreună cu Ştefan Galcozi, tatăl său, tânărul Galcozi a murit. Ancheta – care a durat mai bine de trei ani – nu a putut stabili cu precizie din ce armă s-a tras glonţul ucigaş. Incompetenţă sau muşamalizarea cazului?

Cine a tras?

Evident că imediat, după primele concluzii puse de medicina legală, coroborate cu concluziile raportului balistic al Miliţiei, a reieşit faptul că pădurarul, inginerul silvic şi cetăţeanul care îi însoţea pe aceştia trebuiau scoşi din cauză ca suspecţi de omor prin imprudenţă. Glonţul unui cartuş de vânătoare are cu totul alte caracteristici decât cel tras de o armă militară. S-a stabilit – deşi după mai mult de un an de zile – unitatea militară care a tras în ziua respectivă, calibrul şi tipul armei, precum şi persoanele care au participat la tragere. Cu toate acestea, din declaraţiile date de ofiţerii participanţi la tragere a reieşit că ei ar fi plecat din cazarmă după ora 11, 30 (fapt consemnat şi în cuprinsul foii de parcurs a autovehiculului care i-a adus pe militari în poligon), iar că reglarea efectivă a mitralierei ar fi avut loc după ora 12,00, oră la care tânărul Galcozi – deja împuşcat în jurul orei 9,00 – decedase în drum spre spital.

Rămân întrebări fără răspuns

Peste timp, rămân câteva aspecte importante nelămurite:

- de ce militarii ap