În 2008 Rupert Murdoch, stăpânul unui imperiu mediatic extins din SUA până în Marea Britanie, spunea cu „jurnalismul de calitate este marfă scumpă” care trebuie plătită inclusiv pe Internet şi ameninţa Google cu blocarea conturilor pentru a sista accesul gratuit la presă. În 2011, acelaşi Murdoch îşi cerea scuze public de la britanici la închiderea forţată a unei publicaţii cu 7,5 milioane de cititori, fondată în 1843: „Activitatea News of the World era de a le cere socoteală altora. Dar a eşuat când a trebuit să dea el socoteală. Ne pare foarte rău pentru neregulile comise. Ne pare rău pentru durerea suferită de persoanele afectate… Sunt conştient că scuzele nu sunt suficiente”.

Părintele tabloidizării, cu The Sun şi New York Post în portofoliu, deţinătorul celor mai importante titluri din presa mondială de la Times la Wall Street Journal, a unor canale de televiziune influente ca Fox News şi Sky News, octogenarul Murdoch şi oamenii lui au intrat în atenţia anchetatorilor britanici, apoi a FBI, a Parlamentului englez şi a Senatului american după ce a ieşit la iveală că jurnaliştii diviziei britanice a News Corp. au interceptat peste 4000 de persoane pentru a folosi informaţia în beneficiul patronului lor. Au fost ascultaţi ilegal membri ai familiei regale, vedete, sportivi, până la rudele militarilor ucişi în Afganistan sau ale unor adolescenţi dispăruţi. Afacerea interceptărilor a durat mai mulţi ani şi a afectat concurenţa de pe piaţa media umflând veniturile News Corp., dar mai ales a făcut praf deontologia jurnalismului substituindu-o cu banditismul informaţional, cu dispreţul faţă de viaţa privată, faţă de familie şi de intimitatea la care are dreptul orice fiinţă umană. Că ziariştii au practicat acest „sport” fără împotrivire, descrie statutul de dependenţă, de pierdere completă a autonomiei pentru bani, pentru job etc. şi de părăsire a princip