Pe teritoriul uneia dintre cele mai mari comune din Cluj s-au făcut importante descoperiri arheologice, dar s-au găsit şi două tezaure de pe vremea gepizilor. Numeroase comunităţi din Transilvania au o identitate construită în jurul unor legende. Printre acestea se numără şi Apahida, un sat care s-a născut datorită unui pod construit de o abaţie benedictină.
Apahida este cea mai cunoscută comună a Clujului şi una dintre cele mai importante aşezări ale judeţului. Localitatea, cu o suprafaţă de 107 kilometri pătraţi şi aproape 14.000 de oameni, a fost construită pe locul unor cimitire celtice din secolele III şi II, dinaintea erei noastre, dar şi peste mormintele goţilor, care datează încă din secolul V, dinainte de Hristos. Aceste descoperiri arheologice au dat o valoare istorică mult mai mare aşezării clujene, mai ales că în urmă cu câteva zeci de ani au fost găsite şi două tezaure.
Primul a fost descoperit încă din 1889 şi reprezenta un sicriu a unui om pe nume Omharus, una dintre căpeteniile gepizilor, în timp ce ultimul tezaur a ieşit la iveală în urma unor săpături din 1968. Atunci a fost descoperită o altă căpetenie gepidă, mult mai înstărită pe vremea aceea, pentru că a fost identificată după accesoriile existente în mormânt. Potrivit ziarului „Apahida zi de zi", aceste lucruri denotă că Apahida este o aşezare locuită din cele mai vechi timpuri. „Săpăturile arheologice au pus în evidenţă, pe teritoriul comunei, existenţa unei vaste aşezări rurale, precum şi a mai multor «villae rusticae». Faptul că zona pe care se află comuna Apahida a fost locuită din cele mai vechi timpuri este susţinut de descoperirea unui cimitir celtic din secolele III-II î.Hr. Continuitatea locuirii acestui spaţiu este confirmată şi de identificarea, în mai multe puncte ale comunei, a traseului vechiului drum roman de pe valea Someşului.
Mormi
