Cică toate animalele spuneau bancuri! Era bine şi frumos până la un moment dat în care iese regele leu în faţă şi decretează că de acum înainte se vor spune numai bancuri bune, la care să râdă toată lumea. Cel care spune un banc la care nu râde toată lumea îşi va pierde capul! Zis şi făcut, dar, surpriză, nimeni nu mai spunea bancuri.
Atunci regele leu, ca un bun conducător, iese în faţă să dea exemplu şi spune un banc! Toţi izbucnesc în râs, numai broasca ţestoasă nu!
Stupoare, dar i se taie capul leului. Se face linişte. Nimeni nu mai are curaj să spună ceva. Deodată, lupul, gândind în sinea lui că trebuie să preia conducerea, iese hotărât şi spune un banc.
Toată lumea râde în gura mare, „bravo“, „bis“… numai broasca ţestoasă nimic. Se aplică legea iar şi se taie capul lupului.
Vulpea cea şireată, gândind că a sosit clipa ei, şi că nu se poate să nu îi facă ea cu şiretenia ei, iese uşor în faţă şi spune un banc.
Toţi sunt pe spate de râs, urale, aplauze, bisuri, însă broasca ţestoasă mută. Cade şi capul vulpii.
Ţup, ţup, iepuraşul este în faţa audienţei şi spune rapid un banc. Coşmar!
Nimeni nu râde! Doar broasca ţestoasă mai mai să cadă cu scaunul de atâta râs:
„Băă, ce banc bun spuse leul!…“ Cică toate animalele spuneau bancuri! Era bine şi frumos până la un moment dat în care iese regele leu în faţă şi decretează că de acum înainte se vor spune numai bancuri bune, la care să râdă toată lumea. Cel care spune un banc la care nu râde toată lumea îşi va pierde capul! Zis şi făcut, dar, surpriză, nimeni nu mai spunea bancuri.
Atunci regele leu, ca un bun conducător, iese în faţă să dea exemplu şi spune un banc! Toţi izbucnesc în râs, numai broasca ţestoasă nu!
Stupoare, dar i se taie capul leului. Se face linişte. Nimeni nu mai are curaj să spună ceva. Deodată, lupul, gândind în sinea lui că trebuie să preia conducer
