- Cultural - nr. 832 / 27 Iulie, 2011 Ce bine te simti in compania oamenilor adevarati, modesti, curati la suflet, impliniti profesional ori in alta sfera de preocupari. Si oameni nestiuti pana intr-o anume zi, pana-ntr-un ceas al rememorarilor, al desfatarii colective, vizavi de prezenta participativa la evenimente istorice, culturale, de civilizatie si credinta strabuna, cum au fost si cele traite la Toplita Romana, in "Zilele Miron Cristea”, dedicate intaiului Patriarh al Romaniei. Acolo l-am cunoscut pe distinsul domn Aurelian Antal, insotit de sotia Maria si de fiica sa. Fugar, acolo m-am simtit bine si in compania acestui ardelean, de multi ani devenit botosanean. Spirit viu, cu neastamparul "in picioare”, cu veselia mijindu-i din barba albita, pus chiar pe sotii, asa l-am perceput pe cel care avea sa-mi produca o mare si placuta surpriza. Dar, sa nu anticipez despre ce anume este vorba si va propun, stimati cititori ai cotidianului "Cuvantul liber”, sa-l cunoastem pe cel numit "un fel de om-orchestra al plasticii romanesti”, de catre Valentin Ciuca, in volumul I al cartii "Un secol de arte frumoase in Moldova”, Editura ART XXI, Iasi, 2009. Spre sfarsit de iunie a anului 1947, intr-o veche familie de romani din Toplita, se nastea Aurelian Antal, care, inca de la patru ani, "va dezlega buchiile, invatand sa citeasca de unul singur, rasfoind ziarele bunicului, ghidat fiind numai de raspunsurile grabite ale celor din jur, la intrebarile sale, neobisnuite pentru un copil” cum singur o marturiseste. Invata, invata si, dupa ani, iata-l student al Facultatii de Arte Plastice din Iasi, institutie de invatamant superior pe care o va absolvi in anul 1969. Pe atunci, era de-a dreptul bucolica, adica idilica ori infrumusetata, viata de student traita mai cu seama in "dulcele targ” moldav. Cu pas apasat, dar nu hazardant, se va fi "aruncat” Aurelian Antal in valtoarea tu