Puţini pacienţi ajunşi în fază terminală îşi pot găsi alinarea în ultimele clipe ale vieţii în centre de îngrijire paleativă, în România. Astfel de centre se găsesc doar în Bucureşti, Ilfov, Braşov şi Timiş, cu un număr de paturi mult sub nivelul celui necesar. Timişul are un singur centru de îngrijiri paleative, la Timişoara, cu doar zece paturi, iar bolnavii trebuie să se înscrie pe liste de aşteptare...

Prea puţine centre paleative la numărul de bolnavi

România are peste 500.000 de români bolnavi de cancer, dar puţini din­tre aceştia au acces la asistenţă spe­cializată când se află în fază termina­lă. Numărul centrelor de îngrijire pa­leativă este mult sub cel de care ar fi ne­voie, iar bolnavii sunt de cele mai mul­te ori îngrijiţi acasă, de către rude.

“Pentru pacienţii cu cancer, orice dorinţă poate fi ultima. Grav e că, la noi, pacienţii cu cancer trec de la diag­nostic direct la îngrijire paleativă, ne­având acces nici măcar la îngrijirile de baza”, declară recent, Cezar Iri­mia, preşedintele Coaliţiei Organi­zaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cro­nice din România.

În prezent, doar Bucureşti, Ilfov, Braşov şi Timiş sunt puncte-cheie în care bolnavii de cancer aflaţi în sta­diu avansat au şanse să primească în­grijiri acasă sau în centre specializate, în condiţiile în care tratamentul la domiciliu al unui bolnav cronic costă circa 100 de lei pe vizită, iar inter­narea într-un centru specializat depă­şeşte 300 de lei pe zi, incluzând medi­caţia, analizele, cazarea. „Avem no­rocul să avem la Timişoara un astfel de centru, dar nu e suficient. Sunt foarte puţine locuri raportat la numărul de bolnavi de cancer, când ar trebui să fie măcar o sută de paturi pe centru. Dacă ne uităm la patologie, ar fi fost bine să avem astfel de centre şi la Făget şi la Lugoj, de exemplu să fie transformate spitalele dezafectate în astfel de unită