- Comentariu - nr. 833 / 28 Iulie, 2011 Noapte ploioasa, in miez de vara capricioasa. Ascult Alifantis cantand capodopera sa "Vino noaptea”, pe versurile lui Radu Stanca. Un superb cantec de dragoste! Imi vine in minte, nu stiu de ce, un alt cantec frumos-duios-demn al "grecului”, scris pe versurile lui Ion Nicolescu, ehe... in secolul trecut. E tot un cantec de dragoste. De dragoste de tara, de iubire neconditionata. Melodia o stiu bine, n-am uitat-o, dar versurile nu mi le mai amintesc pe toate. Iau din biblioteca volumul "Mioritiada” si caut versurile. Le-am gasit! La pagina 68, sus, titlul scris cu i din i si cu numere romane, "Cintul XXV” . "tara noastra-i tara noastra/ dulce pasare albastra/aripa sculptata-n dor/de lumina ochilor/daca-i dor nu-l stingi cu apa/daca-i timp nu-l poti intoarce/daca-i gand nu-l poti strabate/noi suntem romani”... Doamne, cat imi placea atunci, in anii tineri, acest semn de apartenenta, aceasta declaratie de dragoste de tara! Simteam o mandrie, o bucurie, cantand, afirmandu-mi identitatea: "noi suntem romani ca brazii/noi suntem romani ca graul/ noi suntem romani ca focul/noi suntem romani/tara noastra e a noastra/ varf de jale si de dor/dulce arsita albastra/ca lumina ochilor”!Ampastrat in citat versurile asa cum au fost scrise, inceputul de vers scris cu litera mica. Ce bine ar fi fost daca se pastra mare si intact sensul, intelesul profund patriotic, transfigurat poetic! "Cantul XXV” a fost scris si a aparut in volumul lui Ion Nicolescu, "Mioritiada”, pe la inceputul anilor ’70 ai secolului trecut, mai exact, in 1973. Rauvoitorii s-ar grabi sa catalogheze aceasta aducere aminte drept nostalgie... comunista. Ei, bine, nu! Este doar regretul ca atunci, in (asa zisul) comunism, socialism, ce-o fi fost el, cu toate partile lui rele (reale si multe), aceste afirmatii, "tara noastra-i tara noastra”, "noi suntem romani” aveau consistent