Doi profesori americani arată cine deţine datoria SUA şi cum ar putea acţiona creditorii.

În opinia lui Thomas Oatley (profesor de ştiinţe politice la Universitatea Carolina de Nord), toată discuţia despre impactul şi consecinţele unui eventual „default” al SUA depinde în întregime de modul în care vor reacţiona pieţele financiare după data de 2 august. Important de precizat este că majoritatea datoriei americane este deţinută de actori economici din sectorul public, predispuşi structural „persuasiunii”: 63% din datoria guvernului SUA este deţinută de bănci centrale şi fonduri suverane, 4% este deţinută de guvernele statelor americane, iar restul de 33% - aproximativ 4,7 trilioane - se află în mâini private.

Tocmai structura „proprietarilor” datoriei americane ar putea tempera un impact negativ, crede Oatley. Interesul naţional al creditorilor arată că ei sunt puternic motivaţi ca valoarea investiţiilor lor să nu se prăbuşească şi ca economia americană să continue să le absoarbă exporturile. Astfel daca Beijingul creditează datoria americană doar pentru a-şi susţine propria creştere, atunci nici proclamarea unui default tehnic, nici scăderea ratingului nu vor fi suficiente pentru a descuraja China sau alte economii dependente de export să finanţeze în continuare datoria SUA. Astfel, puternica interdependenţă dintre America şi economiile sale creditoare, ar putea continua nestingherită şi după proclamarea „debt-apocalipsei”.

La rândul său, Daniel Drezner listează câteva dintre „necunoscutele” care ar putea complica această perspectivă optimistă:

• Şi dacă creditorii s-ar coaliza într-un cartel? Ar fi cu siguranţă o modalitate prin care creditorii ar putea stoarce beneficii geopolitice de la statele debitoare. Un default, spune Daniel Drezner ar putea deveni prilej de „a aplica o tăiere influenţei şi puterii americane”. Sigu