Dacă stocul de cărţi de joc din prăvălia „M.S. Magyar-Cetate str. Hauptwachgasse, 66 şi ½“ (fişa 3629) poartă cu sine o molcomeală ameninţătoare, masa şi jocul de billiard e altfel. Diferenţa poate fi dibuită cu succes în casa Kreul din Piaţa Unirii în care fusese înainte vreme cârciuma ,,La omul sălbatic“ (cf. fişa 5421). Cafegiul Jose Hazy a transformat locanda în „cafenea cu billiard“. Nu e întîmplătoare schimbarea numelui locaţiei: prin jocul cu masa din postav şi bile din fildeş locul se umple de ştaif!

Lucrurile stau aşa în Şiria secolului al XIX-lea unde găsim şi astăzi castelul Bohuş în acelaşi parc, adăpostit de caniculă sub coroana unor stejari uriaşi. La poalele micului deal, în plină dogoare, ţăranii vînd lubeniţe, struguri, roşii galbene, mari şi dulci din soiul denumit cu schepsis „inima boului“. Tânărul Slavici trece prin decor spre castel unde exista, vorba sa, „slăbiciunea de a vorbi franţuzeşte“. Grofiţa vorbeşte aşa cu „guvernanta celor doauă fete, domnişoara Pelagic Tschopp, fată bătrînă, fiica unui profesor de la Graz“. Groful „Ştefan Bohuş, om necăsătorit, deşi de vreo treizeci şi cinci de ani, trăia singur în castelul lui, dar masa o lua la grofiţa, unde-şi petrecea ziua întreagă mai ales făcînd lectură franţuzească“. Slavici se învîrte aşadar prin lumea aristocratică a Şiriei pe care o inventariază cu grijă: „Soţia lui Bohuş, născută Szugyányi, făcea parte din înalta aristocraţie a Ungariei şi era prezidenta reuniunii femeilor din Ungaria. Salonele ei erau deci un fel de loc de-ntîlnire atît la Arad, şi la Pesta, unde petrecea lunile de iarnă, cît şi la Siria, unde se-ntorcea pe la sfîrşitul verii. Cel mai tînăr dintre cei trei fii ai ei, Vladislau, care făcuse cu Kállay şi cu Szőgyényi, slovaci şi ei, o călătorie prin Egipet şi prin Asia Mică, luase de curînd în căsătorie pe fiica lui Görgey, o femeie de rară frumuseţă. Bătr