Si daca numaratoarea inversa a inceput? Un fior rece de gheata ti se infinge ca un pumnal adanc in viscere. Pulsul iti creste si deschizi ochii larg in intuneric. Vrei sa prinzi in gene un fir sensibil de lumina. Orice de care sa te agati ca sa treci inapoi in realitate. Mintea e blocata de aburii reci ai panicii pe care o resimti pentru prima data. Iti infigi adanc unghiile in palma ca sa opresti strigatul. Si daca se termina? Daca e inceputul sfarsitului…incerci sa ti aduni de pe jos ramasite de ratiune. Nu mi se poate intampla mie asta?!
Bantui fara tinta catre primul geam. Scartaitul tamplariei face parte din lumea asta…asta de care te agati acum ca si cand nu ai fi blamat-o niciodata. Aerul rece, sanatos al noptii de vara iti inunda narile care freamata ca un armasar in cautarea sperantei.
E liniste, ferestre inchise in intuneric prin care ajung si la tine sforaiturile oamenilor linistiti, normali…sanatosi. Odihna placuta!
Fiorul rece e inca acolo. Incerci sa topesti pumnalul de gheata silindu-ti inima sa accepte ea insasi ca stie sa bata. Durerea si posibilitatea unui sfarsit apropiat te fac sa redescoperi verticalele. Incet, cu ochii grei, privesti in sus intr-o miscare lenta peste ziduri, peste ferestre, peste crestele copacilor…ce pacat. In noaptea asta nu se vad prea multe stele. Poate s-au speriat si ele.
Suspendat asa pe varfuri, in fata ferestrei deschise, descoperi cate lucruri mici ai ignorat, cate ai uitat. Incet, delicat, noaptea de vara te patrunde. Aerul miroase a flori si sus, cateva stele pierdute fac concurenta halogenului raspandit din stalpii de beton. E ca o declaratie de dragoste…soptita incins in ureche. Frunzele se misca si te poarta cu ele. Incet, o umbra de liniste se ascunde undeva in miezul pieptului tau.
Gheata de acolo se topeste.
In cateva clipe perceptiile, ideile fixe, stilul tau de viata, ritm
