Benzi desenate într-o pinacotecă! Pare incredibil, atîta vreme cît benzile desenate au fost, multă vreme – și, în anumite zone culturale, încă mai sînt – considerate „ruda săracă“ a marii arte, ca și caricatura, nedemnă a sta la aceeași masă cu iluștrii creatori din domeniul plasticii. Și totuși, în ultima vreme, autorii de benzi desenate au început să fie reconsiderați, în calitate de colegi, de pictorii și graficienii lumii, iar genul și-a găsit locul pe simezele galeriilor. Nu mai demult decît anul trecut, în 2010, la Galeriile 3/4 ale Teatrului Național, a fost organizată o mare expoziție de benzi desenate românești și s-a lansat un volum dedicat istoriei acestui gen. În această vară, pînă pe 21 august 2011, la Pinacothèque de Paris (28 Place de la Madeleine), poate fi vizitată marea retrospectivă Hugo Pratt (deschisă pe 17 martie). Intitulată Călătoria imaginară a lui Hugo Pratt, expoziția reunește schițe pregătitoare, desene finite și acuarele originale, pe lîngă multe albume, pagini disparate, planșe complete ale unor seriale, șpalturi cu corecturi și proiecte de coperți care oferă o imagine amplă asupra operei marelui grafician care și-a dedicat cariera benzilor desenate. Nu este prima manifestare de acest fel: în 1986, încă în timpul vieții, i-a fost organizată o expoziție la Grand Palais. Cine nu-și mai aduce aminte de Corto Maltese, personajul creat de acest artist și apărut în paginile revistei Pif din anii ’70, înfierbîntîndu-ne imaginația adolescentină? Pe lîngă autorii lui Teddy Ted (desenator Gerald Forton), Loup Noir (desene de Kline), Fanfan la Tulipe (Gaty-Nortier), Robin des Bois (Martin Sièvre), Dr. Justice (R. Marcello) și Rahan (André Chéret), vechi colaboratori ai publicației franțuzești – considerați, în viziunea noastră juvenilă, niște „clasici“ –, desenul sintetic, cu inflexiuni caricaturale uneori, și secvențialitatea cinematică int