Astăzi Statele Unite ale Americii au dobîndit poziția de lider major într-o lume unipolară. Din 1989, ele și-au pierdut inamicul tradițional postbelic, confruntat la el acasă cu chestiuni deocamdată insolubile și cu transformări structurale care l-au condus pînă la pierderea identității și nevoia de a o remodela (dispărînd U.R.S.S., a apărut Comunitatea Statelor Independente). Nu a fost, însă, întotdeauna astfel. A fost nevoie de două războaie mondiale pentru ca hegemonismul european occidental, manifestat în stăpîniri coloniale întinse, să cunoască un recul semnificativ, făcînd mai întîi loc planului de reorganizare a Europei înseși, formulat de un președinte american, iar apoi intervenției financiare a Americii pentru restaurarea economică a Lumii Vechi (Planul Marshall, 1948). Astăzi destinul occidental pare legat indisolubil de S.U.A., iar provocările vizează lărgirea cadrelor de manifestare ale standardelor de viață occidentale, euroatlantice, la dimensiuni planetare, prin globalizare. Cum nu a fost întotdeauna astfel, rămîne important de știut cum s-a aflat într-o țară precum a noastră despre Statele Unite ale Americii și în ce fel s-a reflectat realitatea de peste Ocean în mintea românilor de odinioară. De aceea, o carte precum cea a Elenei Andreea Boia – fără alte legături decît cele de omonimie cu profesorul Lucian Boia –, Imaginea Statelor Unite ale Americii în cultura românească din Transilvania pînă la primul război mondial (Cluj-Napoca, EFES, 2009, 314 p.), aduce în prim-plan o problematică de autentic interes prin angulația pe care o presupunem. Este vorba, la urma urmei, de o lume de departe – de dincolo de percepția cotidiană a vecinătăților continentale sau a centrelor prestigioase ale Europei – reflectată de privirile unor cetățeni dintr-un imperiu multietnic și pluriconfesional, cum era cel al Habsburgilor. O particularitate a vieții românil