Unul din cele mai importante subiecte ale zilei îl reprezintă posibilitatea ca SUA să piardă ratingul maxim de ţară AAA. Dar ce înseamnă acest “AAA” despre care se vorbeşte atât?
Agenţiile de rating au apărut în secolul XIX, odată cu extinderea masivă a liniilor de cale ferată în SUA. În goana de a construi linii, poduri şi gări, investitorii aveau mare nevoie de informaţii care să-i ajute să obţină profituri şi să nu investească prost. Multe companii feroviare au dat faliment, una din cauze fiind concurenţa, alţi afacerişti care au folosit strategii ilegale pentru a-şi lovi competitorii.
Henry Varnum Poor (unul din fondatorii Standard&Poor’s) a fost printre primii analişti care a abordat problema mogulilor căilor ferate. El a adunat şi a publicat analize a situaţiei financiare a mai multor companii feroviare. John Moody a făcut un lucru similar, un raport intitulat “Analize a Investiţiilor în Căi Ferate”, la începutul secolului trecut. La rîndul său, Fitch spune că a creat prima agenţie care a folosit un indice alfabetic pentru obligaţile emise de diverse ţări, numite datorii suverane, precum şi pentru datoriile corporaţiilor. S&P, Moody’s şi Fitch au devenit, în 1975, primele trei companii recunoscute ca “agenţii statistice de rating”. Astăzi există 10 astfel de agenţii recunoscute de autorităţi.
Care-i povestea AAA?
Ratingul AAA este cel mai mare posibil. S&P dă acest rating doar în cazul în care există “o capacitate extremă de a duce la îndeplinire cerinţele fiscale”. Acest standard suprem înseamnă că o entitate cu ratingul AAA poate să obţină împrumuturi la dobânzi reduse, deoarece există un risc redus ca banii să nu fie plătiţi.
Este AAA o garanţie că debitorul nu va întra în incapacitate de plată?
Nu. Agenţiile de rating explică atent că opiniile lor apar “într-un univers al riscului de credit”. Deci, deşi şansele ca o
