Vă revoltă faptul că Mall-urile au devenit principala atracție a omului contemporan și vi se întîmplă să vă întrebați cum își petrecea timpul atîta puhoi de lume înainte de apariția acestor imense mașinării ale consumului? Sînteți, cumva, un anticonsumerist? Aveți un acut simț critic? Sînteți adeptul perspectivei ecologiste? Vă enervează SUV-urile și aveți nostalgia „broscuțelor“? Sau, poate, vă gîndiți să vă cumpărați bicicletă? Strîmbați din nas în fața mărcilor vestimentare „cool“? Începeți să căutați produse „bio“? Ați cochetat vreodată cu fenomene precum hippie, punk, rock? Sînteți un nonconformist? Dacă răspundeți afirmativ la aceste întrebări, cartea Mitul contraculturii. Rebelii, consumul și capitalismul de Joseph Heath & Andrew Potter o să vă facă să înțelegeți că revolta dumneavoastră nu este nimic altceva decît o inocentă formă de supunere. Sau, mai rău, un obstacol major în calea împlinirii și fericirii. În orice caz, aceasta este opinia celor doi autori canadieni care își afirmă încrederea în sistemul politic (capitalist) și în capacitatea lui de a se reforma, și resping, în revanșă, alternativele mondialiste de tip radical care se ivesc, una după alta, în epoca noastră, alternative grupate sub genericul de „contracultură“. Contracultura – un simulacru În esență, contracultura vrea să submineze cultura oficială impregnată, prin publicitate, „de propagandă și minciună“ și să distrugă mecanismele de reproducere a sistemului conformist și represiv capitalist. Adbusters, bastionul acestei revolte de tipjamming, își propunea să devină în anii ’90, „ceea ce erau drepturile civile în anii ’60, ceea ce a fost feminismul în anii ’70, ceea ce a fost activismul pentru mediu în anii ’80“. În realitate, Adbusters, ne spun cei doi autori ai cărții, a devenit un banal exponent al sistemului capitalist atunci cînd, cu intenția de a periclita brandul Nike, și-a cr