Reporter CANCAN: Ce vă inspiră atunci când scrieţi?
Pascal Bruckner: Depinde, dacă este o nuvelă sau un eseu. Dacă este o nuvelă - poate fi o experienţă, o intuiţie, o poveste pe care cineva ţi-o spune. Dacă este un eseu, atunci încerci să te impregnezi cu spiritul timpului şi într-o zi îţi pot veni idei ca să scrii o carte. Aşa am început-o pe ultima. Încetul cu încetul se construieşte un topic şi apoi se transformă într-un articol, iar acesta într-o carte.
R: Cât de mult este experienţă proprie şi cât înseamnă ficţiune pură?
P.B.: Este amestecat, jumate-jumate. Uneori se schimbă proporţiile. Nu cred că poţi scrie o carte bună fără să te implici în scris. Aşa că eşti în spatele fiecărui rând pe care îl scrii. Nu încerci de la distanţă, ci eşti înăuntru şi în afara textului totodată.
R: Acum câţiva ani, într-un interviu, regizorul David Lynch îmi mărturisea că a folosit "ajutoare" pentru inspiraţie în filmele sale. Aţi folosit vreodată droguri sau alcool pentru vă inspira?
P.B.: Nu, dar mi-ar fi plăcut. Oamenii iau uneori droguri şi cred că sunt genii. Scriu ceea ce "vad" în "trip-urile" lor, iar a doua zi rezultatul nu este tocmai cel mai bun. Uneori, dacă fumezi ceva sau bei alcool, poţi debloca o idee, dar pentru mine există doar două moduri de a mă inspira şi de a merge mai departe. Primul este sportul, jogging-ul, pentru că atunci când alerg îmi limpezesc gândurile. Cel de-al doilea mod este insomnia. Mai ales insomnia din timpul nopţii, între 4 şi 6 dimineaţa. De obicei mi se deschid simţuri care sunt închise în timpul zilei. Aşa că scriu imediat pe hârtie şi apoi mă culc la loc. Desigur, drogurile te pot ajuta, îţi deschid conştiinţa sau ţi-o pot şi distruge, depinde de ce fel de droguri iei.
R: Să zicem marijuana...
P.B.: Asta a devenit un lucru normal. Eu fumez încă de când eram adolescent, dar ca plăcere, nu ca un fumător
