Recent, făceam o analiză a sistemul de învăţământ din România, prin prisma rezultatelor catastrofale de la: a) - Evaluarea Naţională; b) - Bacalaureat şi c) - Titularizarea profesorilor.
Fiind din afara breslei dascălilor - deci mult mai puţin atins de autosuficiencinţă, spirit de castă şi alte tipuri de subiectivism specifice sistemului - am încercat să identific punctele cu adevărat slabe ale învăţământului. Evident, fără să am nimic de împărţit cu cineva anume.
Surprinzător, demersul meu a trezit destul de multe reacţii furibunde. Contestarii se declară profesori senzaţionali, cu 100% elevi promovaţi. Nu şi-au dat numele (din păcate, spaţiul virtual permite oricărui om - fie el şi un ratat de doi bani - să se pretindă genial, în spatele anonimatului), aşa că trebuie să-i cred pe cuvânt.
Una peste alta, comentariile la acea analiză s-au transformat într-un act de acuzare, în care eu şi tagma jurnaliştilor am fost declaraţi principalii vinovaţi de situaţia dezastruoasă din învăţământ. Bineînţeles, am fost şi înjuraţi cu efervescenţă, căci - nu-i aşa? - ziariştii sunt vinovaţi că arată toate relele lumii, nu cei care comit fărădelegile şi ororile.
Iar în faţa acestor pledoarii pline de pumni şi palme (figurat vorbind) sunt nevoit să mă declar vinovat.
Da, domnule profesor! Eu (şi prin mine toţi jurnaliştii) sunt vinovat că jumătate dintre absolvenţii de 8 clase au picat examenul la Evaluarea naţională. Eu nu le-am predat cum trebuie materia, nu m-am străduit suficient şi, mai mult decât atât, le-am înlocuit - ca un nemernic ce sunt - manualele cu tabloide, reviste porno şi cărţi de joc.
Da, domnule profesor! Eu sunt vinovat că 63% dintre absolvenţii de liceu nu au luat Bacalaureatul. Eu am transformat orele într-o mascaradă. Eu am dat note mari şi nemeritate celor care îmi plăteau ore de meditaţii. Eu m-am prefăcut că nu văd că nimeni nu
