(Jurnal)

La Câmpul Românesc, o localitate din provincia Ontario, Canada, Săptămâna Culturală din acest an s-a desfăşurat între 11 şi 16 iulie. Câmpul Românesc este o mică Românie. Aici, de mai bine de 45 de ani românii de pe întreg continentul american continuă să se întâlnească în fiecare vară. Cei mai mulţi dintre ei au fost nevoiţi să emigreze după cel de-al Doilea Război Mondial. Dar rândurile lor sunt completate de cei care au ajuns în Lumea Nouă după 1990, mulţi dintre ei fiind tineri.

La Ovidiu Creangă

Basarabeanul Ovidiu Creangă din Toronto e cel care acordă anual zeci de burse pentru cei mai buni elevi ai unor licee din Republica Moldova şi Transnistria: "Lucian Blaga" din Tiraspol, "Alexandru cel Bun" din Tighina, Vărzăreşti (strada principală din această localitate poartă numele lui Ovidiu Creangă), Nisporeni ş.a. Bătrânul mi se mărturiseşte: "Am nouăzeci de ani şi l-am rugat pe Cel de Sus să mă ajute să ating suta, pentru că mai am multe lucruri de împlinit. În primul rând, să aduc România Mică (Basarabia mea) la România Mare".

Tatăl său, Vasile Creangă, era inginer la Direcţia Şosele şi Drumuri. Avea 42 de ani când a fost omorât în bătaie la Chişinău, în ziua de 28 iunie 1940, de către bande bolşevice. Mama lui, Eleonora Pompilă, l-a crescut de una singură. "Eu am avut o viaţă plină, îmi mai spune Ovidiu Creangă. Am avut parte de toate: şi de zboruri înalte (am făcut inovaţii unice în România, mai şi eram persoana de încredere a Elenei Ceauşescu, pe care am ajutat-o să devină academician), dar şi prăbuşiri (pe timpul comuniştilor era să fiu împuşcat; li se năzărise că aş fi fost legionar). Nu e bine în viaţă să ai doar succese, ele te fleşcăiesc".

Canadieni prin adopţie

Când ajung la Câmpul Românesc, Igor Pădure mă întreabă:

– Când aţi venit?

– Ieri, zic. Iar ca să fiu amabil, îi pun aceeaşi întrebare:

–