Cum arată locul unde oamenii au fost, ca melcii, înfometaţi înainte de a fi mâncaţi. Febra aurului a divizat nu doar România, ci şi familii din localitatea care acum e epicentrul preţiosului metal: Roşia Montană.
E iulie 2011 şi suntem la Roşia Montană în România. De undeva, de pe zidul unei case, o cameră de filmat urmăreşte forfota din piaţă. Pe site-ul companiei Gold Corporation poţi urmări live cine trece pe străzile Roşiei Montane, cine îşi bea cafeaua la cârciuma din colţ şi desigur, ce mult munceşte Gold pentru comunitate.
Agitaţia bizară din punctul central al pieţei şi faptul că toată lumea poartă uniforma Gold, inclusiv femeia cu batic care închide şi deschide o uşă, te pune pe gânduri. Creează impresia că ai de-a face cu nişte ocupanţi care domină locul, îl iau în stăpânire. Ei sunt puternici, vii, împart ordine, controlează totul, în contrast cu localnicii şi casele ruinate, care au amorţit de aşteptare. Sunt ca o armată. Iar centrul, cartierul ei general.
Preţul aurului parcă ar vrea să se întreacă pe el insusi şi atinge record dupa record. Luni, a ajuns la un nou maxim istoric, de aproape 1.600 de dolari uncia. Vestea proastă este că nu-şi va opri ascensiunea, putând ajunge, până la sfârşitul anului, la 1.700 de dolari uncia. Analiştii, scriu ziarele mai departe, pun această smintire a aurului pe seama crizei generale. E unul din efectele alienării.Această ştire face înconjurul lumii, este pe prima pagină, inclusiv în ziarul pe care domnul Andrei Bota îl citeşte la cârciuma Între Craci din centrul orăşelului de munte. Din faţa bodegii se despică două străduţe, iar uşa ei rămâne chiar în mijloc, de aceea i s-a zis, Între Craci.
E 10 dimineaţa şi a început foiala. Piaţa se umple de oameni, chipuri noi, tineri cu ochelari de soare şi telefoane mobile, planşete şi jeepuri: muncitorii de la Gold Corporation, compania care d
