Când primele veşti despre atentatul de la Oslo au început să circule pe surse, instinctul jurnaliştilor dar şi al cititorilor a fost să califice atacul ca o răzbunare islamică. După reţinerea lui Anders Breivik musulmanii norvegieni şi-au tras răsuflarea pentru moment, dar presiunea socială asupra imigranţilor continuă să crească.
Mehtab Afsar, secretarul general al Consiliului Islamic al Norvegiei, explică pentru BBC primele reacţii ale comunităţii musulmane. “Aflasem că nişte musulmani fuseseră agresaţi în Oslo. Mai multe femei speriate îmi telefonau pentru a-mi cere ajutorul”, spune Afsar. “Speram că nu-I nimic adevărat”.
Şi nu era. Deşi prima ipoteză asupra identităţii atentatorilor incriminau câteva organizaţii islamice obscure, atentatorul s-a dovedit a avea un profil improbabil. Un “lone wolf” care nu se mai simţea reprezentat de sistemul politic al ţării, ce permisese stabilirea unui număr inacceptabil de mare – în opinia sa – de musulmani, începuse o “revoluţie”.
Deşi au răsuflat uşuraţi că atentatorul nu era unul dintre ei, pentru cei peste 100 de mii de musulmani norvegieni, problemele sunt departe de a se fi încheiat. Hassan Ali, un somalez ce şi-a abandonat patria din cauza războiului civil în urmă cu 12 ani, a fost unul dintre cei care şi-au petrecut ziua de luni în faţa tribunalului unde era audiat asasinul. Comunitatea somaleză, al cărui număr a crescut exponential după 1990, numără în prezent în jur de 27.000 de persoane.
Ali consideră că sursa sentimentului anti-imigraţionist din Norvegia sunt partidele parlamentare de dreapta, care în ultimul deceniu au avut din ce în ce mai mult succes politic, în special Partidul Progresului sau FrP, care este în prezent cel de-al doilea partid al ţării ca număr de mandate parlamentare deţinute.
„Acest nebun a fost spălat pe creier de partidul de extremă dreaptă (FrP)... şi, urmând
