Pirostrii, ţest, zălar (sistem prin care se atârnă un ceaun deasupra focului). Odinioară, din bucătărioara de vară a ţăranului din Oltenia subcarpatică nu ar fi lipsit nici unul dintre aceste elemente ale instrumentarului casnic rural. Astăzi, bucătăriile s-au modernizat, dar există încă, prin unele gospodării, aceste "relicve" care amintesc de vremurile în care timpul curgea molcom, iar viaţa oltencelor se împărţea între câmpul pe care-şi cultivau bucatele, ghergheful la care ţeseau minunatele covoare cu flori, păsări şi arbori ai vieţii şi ai păcatului, şi oalele în care pregăteau mâncarea pentru toţi ai casei. Mai erau, la fiecare casă, mesele scunde, cu trei picioare, şi scăunaşele rotunde cu patru picioare, iar când mesenii se îndeseau, un simplu butuc de lemn, cioplit, era îndeajuns.
Toate acestea mi le spune Filomela Tiştere, din Sohodolul Tismanei, în vreme ce le arată cum se ţes covoarele Olteniei copiilor din programul "Vara pe uliţă" de la Muzeul Naţional al Satului. Filomela Tiştere e instructor în cadrul acestui program. Îi place să lucreze cu copiii tot atât de mult pe cât îndrăgeşte ţesutul la gherghef (unul dintre covoare lucrate de mâna ei se află pe mormântul Sfântului Nicodim de la Tismana) ori pe cât îi place să gătească. Bucate simple, de-ale oltenilor.
"Am o căldare de patru litri în care pun apă şi o aşez pe pirostrii. După ce culeg fasolea, o rup şi o pun în apa fiartă, împreună cu o scăriţă de afumătură de porc. După ce a fiert, se adaugă morcovul şi ceapa tocate, roşiile – date pe răzătoare – şi se lasă la fiert. Se drege cu ou şi cu oţet şi se adaugă sare după gust". Îmi relevă apoi cât de uşor, schimbând câte ceva, obţii un alt fel de mâncare: "Dacă facem mâncarea scăzută şi nu o mai dregem cu ou şi oţet, vom avea coaste de porc cu garnitură de păstăi. În cazul în care renunţăm la afumătură, se pune usturi, i
