Sebastian Papaiani a suferit că părintele său nu a ştiut niciodată să îşi exprime sentimentele.
"De fiecare dată când îl visez pe tata, îl întreb: 'Domnule, m-ai iubit?'. Uite că îmi vine să plâng... De la o vârstă devii sensibil la amintiri... ", a spus Papaiani pentru Adevărul.
"Tata nu ştia să iubească prin cuvinte frumoase. Era blând, milos, dar nu i-a spus mamei mele, cred, niciodată: „Paraschivo, te iubesc". Chestiunile acestea de cuvinte frumoase care veneau 'dintr-o lume de boier', cum spunea tata, nu l-au caracterizat. El credea că este o slăbiciune să-i spui unei femei „ce ochi frumoşi ai". Era dur din acest punct de vedere, femeile parcă erau un fel de material la care se lucra pentru că era nevoie. Nici mie nu mi-a spus niciodată „te iubesc", dar ştiu că alerga cu mine în braţe câte doi kilometri până la spital atunci când mă îmbolnăveam. Deci asta însemna că te iubeşte, nu?", a adăugat.
Sebastian Papaiani nu crede că este un om împlinit. Rugat să vorbească despre el, actorul spune că este bun, pentru că a încercat ca niciodată să nu facă rău.
"Nu mă consider un om împlinit. Ştii ce se întâmplă? Trebuie să-ţi faci o socoteală de cât bine ai făcut şi cât rău ai făcut. Să pui în balanţă şi să vezi. Mie mi-a ieşit la paritate. N-am făcut nimănui rău în jurul meu, dar poate n-am fost un soţ foarte bun sau un tată foarte bun, poate acasă, când eram copil, nu am fost atât de bun...", a precizat Sebastian Papaiani.
Sebastian Papaiani a suferit că părintele său nu a ştiut niciodată să îşi exprime sentimentele.
"De fiecare dată când îl visez pe tata, îl întreb: 'Domnule, m-ai iubit?'. Uite că îmi vine să plâng... De la o vârstă devii sensibil la amintiri... ", a spus Papaiani pentru Adevărul.
"Tata nu ştia să iubească prin cuvinte frumoase. Era blând, milos, dar nu i-a spus mamei mele, cred, niciodată: „Paras
