Din ceea ce se vede până acum în scan­dalul Deta – care a propulsat localitatea pe primele locuri în rândul subiectelor ce au captat atenţia opiniei publice naţionale, mai abitir decât în perioada în care prin Mora­viţa, via Deta, s-au învârtit, din con­trabanda cu ţigări, mai mulţi bani probabil decât, cumulat, tranşele acor­date de F.M.I. României – cauza problemei ţine de hibe cunoscute, dar ignorate ale sistemului.

Una dintre ele, şi cea mai importantă, vizează prevenirea unor astfel de inci­dente, care ar trebui făcută de D.G.I.P.I. şi D.G.A. Şi când spunem “incidente”, nu vorbim des­pre încăierarea finalizată, la Deta, cu rănirea uno­ra dintre bătăuşi, pentru că, judiciar vorbind, este o banalitate, una dintre nenumăratele infrac­ţiuni similare înre­gistrate zilnic de Poliţie. Când spunem “inci­dente”, vorbim despre acuzele, momentan neoficiale şi neprobate, lansate la adresa unor poliţişti din Deta, cum că ar fi pac­tizat cu unii sau cu alţii din tagma bătăuşilor. Aceasta este o problemă a sistemului, în con­diţiile în care, dacă se va confirma cârdăşia din­tre poliţişti şi unul din lotul recent intrat în atenţia Poliţiei, la fel cum D.N.A.-ul a dovedit-o pe cea dintre unii poliţişti din Deta şi traficanţii de ţigări, te întrebi, firesc, în cât timp şi cu ce beneficii se coagu­lează şi cimentează astfel de relaţii extra-profesio­nale şi extra-legale? Şi te mai întrebi ce au fă­cut D.G.I.P.I.-ul şi D.G.A.-ul în timpul în care câr­dăşiile se sedimentau? Este cel puţin interesant cum autorităţile au “re­velaţii” că lucrurile nu merg bine abia după ce răul este produs şi, mai cu seamă, intrat în aten­ţia presei. Episoadele “Moraviţa - Naidăş – Siret”, “Şoric”, “Mironescu” şi, mai nou, “De­ta”, ca să ne raportăm doar la cele mai recente, vorbesc de la sine despre modul în care, în sistem, unora li se permite – cu ce “dis­pense”? – să lege prietenii ce s