Încă pe vremea răposatului a existat grija- oarecum exagerată, zic eu- faţă de sănătatea bravului nostru popor. Vă mai amintiţi probabil de lozinca „nicio masă fără peşte!” Congelat sau la conservă, pentru că altul n-aveam! A urmat raţionalizarea ştiinţifică a alimentelor de bază, semn că altfel nu ne puteau dezobişnui de consumarea nesănătoasă a mâncărurilor tradiţionale. Un pacheţel de unt, un kilogram de zahăr, unul de ulei, altul de făină şi 500 de grame de carne de persoană, pe 30 de zile! Încă şuierau gloanţele „teroriştilor” în acel decembrie ’89, dar neamul nostru răbdător, învăţat cu cozile, prin cartierele Capitalei stătea deja la rând la banane şi măsline, alimente până nu demult prohibite! Toate astea sunt deja istorie, am putea spune, dacă nu ne-ar trezi amintiri din Epoca de Aur acest „Coş de solidaritate cu pensionarii”. Tot un fel de raţionalizare a alimentelor cu iz electoral, de găleată poleită, ca să nu semene cu cea de acum patru ani! Dacă ar putea trăi tot omul din pensia pentru care a muncit şi a cotizat, zeci de ani de zile, nu ar fi nevoie de pachetele solidarităţii! Alimentele procurate mai ieftin, împachetate de nişte salariaţi, distribuiţi de alţi salariaţi, lucrători la stat, plătiţi bănuiesc din bani publici, mi se pare mutarea mărunţişului dintr-un buzunar într-altul! Şi totuşi nu putem decât să contabilizăm grija părintească a statului faţă de un popor extrem de răbdător!
Încă pe vremea răposatului a existat grija- oarecum exagerată, zic eu- faţă de sănătatea bravului nostru popor. Vă mai amintiţi probabil de lozinca „nicio masă fără peşte!” Congelat sau la conservă, pentru că altul n-aveam! A urmat raţionalizarea ştiinţifică a alimentelor de bază, semn că altfel nu ne puteau dezobişnui de consumarea nesănătoasă a mâncărurilor tradiţionale. Un pacheţel de unt, un kilogram de zahăr, unul de ulei, altul de făină şi 500 de grame