Toate asociaţiile romilor sau cele care se ocupă de soarta acestora aici în Franţa sunt unanime în a spune că un an după discursul preşedintelui Nicolas Sarkozy, pe teren practic nimic nu s-a schimbat. Cert, în primele luni după intervenţia prezidenţială, expulzările se acceleraseră dar un an mai târziu numărul de romi prezenţi în Franţa e acelaşi - circa 15 mii de oameni din care jumătate copii - cifră stabilă încă de mai bine de un deceniu încoace.
Acum un an de zile, mai exact pe 28 iulie 2010, în urma unor incidente între forţele de ordine franceze şi ţigani francezi, guvernul de la Paris a decis să aplice o nouă politică represivă împotriva romilor români şi bulgari. Ministrul de interne din acea vreme anunţa desfiinţarea în trei luni de zile a jumătate din cele circa 600 de tabere ilegale de romi veniţi din estul Europei.
Politica anti-romi instaurată la iniţiativa preşedintelui Nicolas Sarkozy a fost criticată de asociaţiile care se ocupă de aceste populaţii şi în special de toate instanţele internaţionale: ONU, Consiliul Europei, Vaticanul, Comisia Europeană - Parisul a fost luni la rând ţinta criticilor de pretutindeni. Un an mai târziu, bilanţul acestei politici este destul de limpede: nimic nu s-a schimbat.
Toate asociaţiile romilor sau cele care se ocupă de soarta acestora aici în Franţa sunt unanime în a spune că un an după discursul preşedintelui Nicolas Sarkozy, pe teren practic nimic nu s-a schimbat. Cert, în primele luni după intervenţia prezidenţială, expulzările se acceleraseră dar un an mai târziu numărul de romi prezenţi în Franţa e acelaşi - circa 15 mii de oameni din care jumătate copii - cifră stabilă încă de mai bine de un deceniu încoace.
Taberele sunt la fel de numeroase chiar dacă locurile s-au modificat din cauza expulzărilor. Asociaţiile denunţă însă totodată faptul că această politică "ineficientă, inumană
