Crimele comise cu sânge-rece de Anders Breivik modifică felul în care sunt percepuţi străinii în Norvegia. Locuitorii micului şi paşnicului regat norvegian încep să arate cu degetul către imigraţie pentru tragedia petrecută acum o săptămână la Oslo.

Fenomenul de respingere a străinilor începe să se facă simţit în Norvegia. În anii '90, mica ţară nordică devine refugiul a mii şi mii de imigranţi, în special pentru cei proveniţi din zone de conflict precum Somalia sau Kurdistan. Doar în ultimele luni, aici şi-au găsit refugiul peste 300 de libieni, mai mult decât oricare altă ţară europeană. Statisticile demografice arată că numărul norvegienilor proveniţi din imigraţie s-a dublat în ultimii 15 ani şi că acum ei reprezintă aproape 10% din populaţie. Fapt care, arată specialiştii în demografie, a început să creeze tensiuni. Nu neapărat pe piaţa locurilor de muncă, cât în sânul societăţii.

La Oslo, spre exemplu, în 2010, cel mai utilizat nume dat unui copil a fost Mohammed. Iar cerinţele musulmanilor sosiţi pe tărâm norvegian se înmulţesc şi se diversifică, determinând schimbări, deseori nedorite, în viaţa de zi cu zi a gazdelor. Mahomedanii cer (şi li se oferă) mâncare halal inclusiv în închisoare, respectarea sărbătorilor religioase, cursuri separate de gimnastică. „Nu suntem de acord cu aşa ceva", a spus, în 2009, Siv Jensen, preşedinta Partidului Progresului (naţionalist). „Nu vom accepta, aceasta nu este integrare. Aceasta înseamnă doar să-i dai voie unui anumit grup, unei anumite minorităţi, să decidă modul în care va evolua societatea norvegiană", a subliniat cea care a făcut din „fenomenul de islamizare forţată" calul de bătaie al campaniei electorale.

10% din populaţia norvegiană provine din imigraţie Foto: AFP

După ce a propovăduit „marea curăţenie" de care Norvegia ar avea nevoie, Siv Jensen a obţinut 23% din votur