Guvernul dansează iar după cum îi cântă FMI. A mai vârât o dată adânc mâna în buzunarul franjuri al populaţiei, anunţând desfiinţarea subvenţiilor de stat pentru gigacalorie. Asupra bucureştenilor, Consiliul General al Capitalei a abătut şi el o măciucă, reducând subvenţia locală şi mărind astfel costul apei calde şi al căldurii cu aproape 40%, fără a fi făcut efortul de a găsi resurse financiare prin renunţarea la o serie de mofturi şi chiar prin amânarea unor investiţii neurgente. Ambele măsuri lovesc în familiile cu venituri medii şi mai ales mici, pentru că nu îi afectează pe cei ce stau în imobile mici, în vile cu centrală proprie şi chiar la bloc, dar au centrală de apartament, debranşându-se de la reţeaua generală de termoficare. Zeci de mii de familii vor fi în acest fel în imposibilitatea de a-şi mai achita întreţinerea.

Atât Guvernul, cât şi CGMB au pus încă o dată carul înaintea boilor, jupuind mai întâi populaţia, aruncându-i în spinarea cocârjată de biruri şi preţuri costurile şi deficitele bugetare şi ignorând măsuri tehnice şi administrative pe care trebuia să le fi luat de mult. Costul de producţie al gigacaloriei livrate de centralele Ministerului Economiei e puternic grevat de randamentul scăzut al acestora, de pierderi, de întârzierea retehnologizării, nu în ultimul rând - de fondul de salarii imens, ronţăit mai ales de o suprastructură birocratică având venituri iraţional de mari. La fel se întâmplă şi la distribuitori, la RADET. Abia acum se anunţă nişte timide restructurări, dar acestea îi vor viza iarăşi pe cei mărunţi, pe muncitori, iar nu pe oploşiţii de prin birouri, clientela de partid. Abia după o restructurare şi modernizare radicală a companiilor şi regiilor autonome, după închiderea uriaşelor breşe ale risipei, putea să se fi discutat despre costul real justificat al gigacaloriei. Nu înainte.

Cât priveşte anularea subvenţ