Starea lucrurilor
(Der Stand der Dinge, 1982)
Regia: Wim Wenders.
Cu: Isabelle Weingarten, Rebecca Pauly.
Genul filmului: Dramă.
Durata:125 minute.
Produs de: Gray City.
Distribuitorul internaţional: Pari Films.
În colaborare cu Muzeul Ţăranului Român unde au loc vizionările, Goethe Institut a organizat anul acesta o retrospectivă Wim Wenders, anul care vine fiind în discuţie alţi doi mari cineaşti germani, Werner Hertzog şi Reiner Fassbinder.
Cinematograful de artă, sau cu o altă expresie consacrată, cinematograful de autor, ocupă un loc restrâns în economia audienţei, dar locul principal în economia simbolică a celei de-a şaptea arte. Cinematografia, ca şi literatura sau oricare altă artă, nu se face doar cu marii artişti (regizori, scriitori, compozitori etc.), dar nu dobândeşte semnificaţie în absenţa lor. Niciun cinefil autentic nu poate face abstracţie de istoria cinematografiei, reîntoarcerea alimentează resursele de sensibilitate ale unei (post)modernităţi uneori amnezice.
Retrospectiva Wim Wenders oferă ocazia unei reîntâlniri cu cinematografia ca artă, cu o sensibilitate particulară, cu un mod de a gândi în imagini cu totul special al unei regizor, care pare să se reinventeze de la un film la altul, care catalizează materialul brut al trăitului sesizând nota dramatică şi tensiunea acolo unde nimic nu pare să o invoce. Starea lucrurilor, filmul care i-a adus regizorului Palme d’Or-ul în 1982, este unul dintre acele filme care proiectează o privire neliniştită, introspectivă asupra cinematografiei ca artă, asupra raţiunilor care o constituie, asupra felului în care ea există, asupra istoriei ei. Am urmărit mereu cu interes filmele, nu multe, care investighează acest raport dintre mijloace şi scopuri, mecanismele pragmatice din care se naşte o artă a iluziei, ce se află în spateşe pân