Dacă cineva mai naiv (eu, de exemplu) spera că, în noua sa componenţă, CSM va deveni ceva mai reformist, că va pleca urechea mai atent o idee la criticile îndreptăţite ale Comisiei Europene din ultimul raport privitor la starea justiţiei (ca şi ale rapoartelor precedente), că va fi preocupat o picătură în plus de binele public s-a înşelat profund. Prin dispreţul său faţă de reforme şi prin spiritul de corp închis, noul CSM ne face să avem, prin comparaţie, nostalgia celui vechi. Tinerii din CSM nu mai lucrează cu mănuşi, nu se mai ascund după forme ceremonioase, precum „bătrânii“, ci se exprimă cinic şi acţionează fără reţinere în dauna statului de drept şi a democraţiei. Ce vor ei este puterea – puterea absolută peste corpul magistraţilor, apoi desfiinţarea, practic, a sistemului „checks and balances“ în ceea ce-i priveşte, precum şi numeroase privilegii de ordin material şi simbolic, care să-i facă puterea dominantă în stat. Acest lucru apare clar din propunerile unei comisii a CSM, condusă de tânărul judecător Cristi Danileţ, propuneri de viitor, chipurile, pentru îmbunătăţirea activităţii justiţiei.
Ceea ce este evident este faptul că propunerile merg exact în răspărul criticilor şi al aprecierilor pozitive aduse de Comisia Europeană. Dacă aceasta a relevat o îmbunătăţire a activităţii Parchetului General şi a DNA şi a criticat CSM, Comisia Danileţ arată pumnul şi cere ca procurorul general şi şefii DNA, DIICOT să fie numiţi de CSM, şi nu, ca acum, de preşedintele României la propunerea ministrului Justiţiei. Tot Comisia Danileţ pare supărată că nu are destulă putere la Curtea Constituţională şi că, deci, anumite schimbări constituţionale în defavoarea CSM ar putea fi cândva posibile. Pentru a se asigura împotriva unei astfel de „orori“, Comisia ar vrea ca CSM să propună trei judecători ai Curţii Constituţionale sau, mai bine, ca în ansamblul ei CC să d