Actriţa Maia Morgenstern (49 de ani) a picat admiterea la Teatru, în 1980, iar anul următor a ajuns la examen cu Ambulanţa. În interviu povesteşte şi despre copilărie, când spune că era „o fetiţă bolnăvicioasă“. Perioada studenţiei sale la Teatru a fost una frământată, spune Maia Morgenstern. Iar maestrul Dem Rădulescu, din clasa căruia făcea parte, era un pedagog exigent.
„Adevărul": Visul dumneavoastră de copil a fost să deveniţi balerină, aţi mers chiar la o audiţie împreună cu părinţii...
Maia Morgenstern: Aveau părinţii o bună prietenă, prim-balerină, şi am mers la o astfel de audiţie. Mi-au spus că nu sunt bună.
De ce?
Că nu am rezistenţă fizică, li se părea că nu sunt destul de ambiţioasă şi de tenace. Şi părinţii au constatat că nu are rost să mă chinuiască şi au lăsat-o baltă.
Spuneaţi că părinţii s-au îngrijit cu atenţie de educaţia dumneavoastră artistică.
Asta era pedeapsa dacă întârziam acasă, dacă făceam ceva ce nu era în regulă: îmi arătau biletele şi-mi spuneau că nu mai mergem la teatru. Ţin minte că „Hedda Gabler" (n.r. - spectacol de teatru, după piesa cu acelaşi titlu a dramaturgului Henrik Ibsen) n-am văzut-o niciodată, tocmai din cauza asta. Dar ascultam acasă teatru radiofonic, mergeam la piese de teatru pentru copii, mergeam cu părinţii la operă.
Scenă din filmul „Patimile lui Hristos“ (2004), alături de Monica Bellucci Foto: epa
Nu era greu de îndurat pentru un copil un spectacol de operă?
Opera pentru mine era complet alt univers. Totul era colorat, mare, grandios, şi aveau şi nişte prăjituri foarte bune. (râde) Cortina vişinie, cu broderiile aurii, era fascinantă. M-au dus la 5 ani să văd „Regele Lear", era chiar o viziune modernă a piesei. Toţi prietenii de familie au sărit la părinţii mei şi le-au spus „dar ce-o să înţeleagă un copil? E o tortură!".
