Nu, nu este vorba despre acea Biancă şi nici despre acea Alină!
Ce ştim noi că face un adolescent în România anului 2011? Stă între 10 şi 15 ore pe zi în faţa calculatorului. Cînd nu navighează, mai doarme, cînd îl răzbeşte foamea îşi cumpără un meniu de la KFC sau o superşaormă de la Dristor. Mai dă cîte un examen, îl ia, îl pică, nu contează, lumea nu se schimbă. Mai iese, rar, cu prietenii să vadă un film la mall. Prietenii sînt oricum acolo, pe net, mereu. Zi şi noapte. Ar mai fi ceva. Cînd părăseşte reţeaua, adolescentul nostru se întîlneşte cu părinţii, cu care întreţine o stabilă relaţie de colaborare financiară. Bani de buzunar, bani pentru schimbat PC-ul, bani pentru ceva haine. Aşa stînd lucrurile, conflictul dintre generaţii pare o noţiune depăşită.
Bianca Răzor şi Alina Rotaru sînt două adolescente care contrazic orarul de mai sus. Bianca şi Alina nu sînt din alt film, dar şi-au stabilit alte priorităţi. Pentru că au o pasiune. Pasiunea lor poartă un nume. Atletism. Cool, atletism! Asta chiar le oferă o aură de extravaganţă, pentru că generaţia lor nu dezvoltă pasiuni, ci obiceiuri de consum. Bianca are 16 ani şi e din Cluj, iar Alina are 18 şi e bucureşteancă. Sînt două fete frumoase şi vesele, care te privesc în ochi atunci cînd îţi vorbesc. Cînd îţi povestesc cum visau ele să cîştige medalii de cînd erau mici, mici. Cum le-au dus părinţii de mînă la stadion şi cum a fost la primele antrenamente. Nu suflă o vorbă despre cît de greu este să alergi şi să te pregăteşti de unul singur, tu cu antrenorul şi cronometrul. Sau ruleta.
Bianca şi Alina au cîştigat medalii la Europenele de juniori de la Tallin, pe care ţi le arată cu bucuria copilului care şi-a dobîndit prin muncă cinstită jucăria preferată. Bianca a luat aur la 400 de metri, Alina, argint la săritura în lungime. Au intrat în redacţie împreună cu Gabi Szabo, nu mai explicăm cin
