(…) [În numerele din 1961] Revista revine la subiecte strict literare, sub un titlu cu aer interbelic, „Proza de analiză”. Discuţia se va întinde pe cîteva numere şi cred că se poate uşor observa că de data aceasta dezbaterea e una reală, fără indicaţie de la partid, dar argumentele rămîn în sfera politicului şi a literaturii partinice. Adevăratele motivaţii, aşa cum s-a mai întîmplat de cîteva ori pînă acum, ţin însă mai degrabă de rivalităţile între prozatori. Nu e prima dată cînd Marin Preda este campionul unor astfel de rivalităţi ofensive. (…)

Romanul lui G. Călinescu, cel declarat deosebit de important de Paul Georgescu cu cîteva numere în urmă [Scrinul negru], prilejuieşte, în primul rînd, deschiderea discuţiei asupra „prozei de analiză”, o categorie ce ţinea de dezbaterea interbelică şi care tulbură apele prozei realist-socialiste a momentului, cam în aceeaşi măsură în care poezia tinerilor publicaţi de Editura Luceafă rul tulburase apele poeziei festiviste. Proza realist-socialistă, ca şi poezia partinică, avea clasicii ei, chiar dacă uneori erau tineri ei înşişi. Îngrijorarea faţă de textele care forţau limitele literaturii acceptate nu venea doar din partea criticii oficiale sau a forurilor de partid, ci şi din partea confraţilor amenin- ţaţi. Este un fenomen interesant, care coagulează spiritele şi care se vede foarte bine în lectura acestor intervenţii.

(…) [În numerele din 1961] Revista revine la subiecte strict literare, sub un titlu cu aer interbelic, „Proza de analiză”. Discuţia se va întinde pe cîteva numere şi cred că se poate uşor observa că de data aceasta dezbaterea e una reală, fără indicaţie de la partid, dar argumentele rămîn în sfera politicului şi a literaturii partinice. Adevăratele motivaţii, aşa cum s-a mai întîmplat de cîteva ori pînă acum, ţin însă mai degrabă de rivalităţile între prozatori. Nu e prima da