La fel ca în alte ţări europene – Austria, Italia, Rusia etc. – în România a existat până în 1991 specialitatea Neuropsihiatrie infantilă (NPI), care deservea atât cazurile de Neurologie pediatrică (NP), cât şi pe cele de Psihiatrie a copilului şi adolescentului (PCA). Datorită progreselor enorme în ambele domenii, la nivelul ştiinţelor fundamentale – neurofiziologie, genetică, imagistică, dar şi al clinicii neurologice şi psihiatrice, s-a simţit nevoia de a separa aceste două specialităţi. (...)

La fel ca în alte ţări europene – Austria, Italia, Rusia etc. – în România a existat până în 1991 specialitatea Neuropsihiatrie infantilă (NPI), care deservea atât cazurile de Neurologie pediatrică (NP), cât şi pe cele de Psihiatrie a copilului şi adolescentului (PCA). Datorită progreselor enorme în ambele domenii, la nivelul ştiinţelor fundamentale – neurofiziologie, genetică, imagistică, dar şi al clinicii neurologice şi psihiatrice, s-a simţit nevoia de a separa aceste două specialităţi. România a fost în acest caz avangardistă, separarea făcânduse în anul 1995, pe când în Austria, NP s-a desprins din Neuropsihiatria infantilă numai cu patru ani în urmă, iar în Italia, NPI continuă să existe, chiar dacă au apărut încă două societăţi, una de NP şi alta de PCA. Deşi specialitatea de Neurologie pediatrică este foarte clar definită în Europa, modul de formare al neuropediatrilor diferă foarte mult de la o ţară la alta în funcţie de particularităţile ţărilor respective şi de nevoile existente în fiecare ţară, de modul în care funcţionarea s-a făcut în trecut, de particularităţile practicii de Neurologie pediatrică, de infrastructură etc. Societatea Europeană de Neurologie Pediatrică (EPNS) a elaborat în 2003 curricula de formare în specialitatea de Neurologie pediatrică, cu durata de şase ani şi care prevede intrarea în formare atât dinspre Neurol