(Jurnal)

Oameni-mărturii

Majoritatea oamenilor în vârstă care s-au adunat la manifestările la Câmpul Românesc au avut de suferit din cauza regimului comunist.

Alexandru Goţea îmi vorbeşte de faptul că familia sa a adunat 30 de ani de închisoare comunistă: tatăl lui, unchi, mătuşi, verişori ş.a., care au făcut penitenţă în România.

Doru Cioată, pictor "suprarealist abstract şi impresionist-expresionist", cum îşi zice dânsul. Îmi povesteşte despre tatăl său, care a făcut închisoare numai pentru faptul că după război a dansat cu nişte prieteni "Hora Unirii" la Iaşi. "Voi vreţi unirea Basarabiei cu Ţara", li s-a imputat. Şi pentru un dans au înfundat, toţi "dansatorii", puşcăria. Piaţa Unirii din Iaşi devenise pe atunci A Arcului, iar numele lui A.I. Cuza de pe statuie a fost marchelat. Se temeau şi de el. Ca şi de cuvântul "Unire".

Liviu Cananău îmi vorbeşte despre părintele său, Nicolae Cananău. Născut în 1919, în România Mare, la Badicul Moldovenesc în Basarabia de Sud (raionul Cahul de azi), în paşaportul şi adeverinţa de naştere ale lui Nicolae Cananău era scris: "Născut în URSS". Care URSS? În 1919 Badicului Moldovenesc se afla în România Mare. "Cu această minciună în paşaport tatăl meu a trăit toată viaţa, el ne vorbea de Basarabia ca de raiul pe pământ."

Capuchihaie la Moscova

Fac cunoştinţă cu mai mulţi basarabeni deosebiţi la Câmpul Românesc. Unul dintre ei se numeşte Alexandru Mursa din Chişinău. Părinţii săi fuseseră angajaţi la Ministerul de Comerţ Exterior al URSS. Pe tatăl său, Condrea Mursa, profesor la Politehnica noastră, l-am cunoscut. Când soţii Mursa au fost trimişi să lucreze în Madagascar, Alexandru a fost luat de la bunica lui chişinăuiană şi adus la Moscova, unde a studiat la o şcoală şi a locuit într-un internat al Ministerului de Comerţ Exterior, din clasa a VI-a şi până într-a X-a inclusiv. Era o şcoală