Anders Behring Breivik, autorul masacrului din Norvegia, a declarat că fapta sa nu este decât o „acţiune de marketing", cu ajutorul căreia ucigaşul dorea să facă publicitate tratatului său - redefinind astfel relaţia dintre real şi virtual şi aducând în prim-plan răspândirea ideilor radicale prin internet.
Ca urmare a atacurilor din Norvegia, mai multe guverne din Europa au adus în discuţie noi măsuri de supraveghere a site-urilor considerate „extremiste". Astfel, politicianul german Hans-Peter Uhl, membru al partidului conservator de guvernământ, a cerut arhivarea datelor tuturor utilizatorilor din Germania pentru şase luni: toate e-mailurile, mesajele, SMS-urile, toate paginile vizitate sau comentariile scrise pe forumuri de fiecare cetăţean ar sta astfel la dispoziţia poliţiei şi serviciilor secrete - deşi, în martie 2010, o lege identică a fost declarată neconstituţională de cea mai înaltă instanţă judecătorească din Germania.
În Finlanda, vicepreşedintele poliţiei a declarat că în urma atacurilor forţele de ordine au intensificat monitorizarea internetului, în timp ce în Estonia un secretar de stat pentru siguranţa naţională a cerut posibilitatea identificării mai rapide a adreselor IP - o serie unică de numere cu ajutorul căreia poate fi identificat fiecare utilizator al internetului.
Însă mulţi activişti pentru drepturile omului sunt îngrijoraţi că politicienii ar putea folosi atacurile din Norvegia pentru a îngrădi libertăţile existente pe internet. Joe McNamee, de la ONG-ul European Digital Rights, a declarat pentru Deutsche Welle că „adeseori, aceste măsuri ar fi fost irelevante şi nu ar fi putut împiedica tragediile în urma cărora sunt propuse - însă nu contează, politicienii vor să umple un «vacuum de confidenţă» cu ceva, orice, până şi ceva nefolositor sau chiar contraproductiv".
Instigă Jeremy Clarkson la terorism?
Dacă s-a
