Directorul Muzeului de Artă Constanţa, Doina Păuleanu, este primul invitat care a luat cuvântul, şi a vorbit despre istoria Cazinoului. „E frumos ce spune istoria, dar pe banii constănţenilor se făcea asta, oameni care nu o duceau tocmai bine. Erau vai de mama lor şi casele şi locuitorii", a declarat Mazăre, care a a luat cuvântul după această expunere. „Mă bucură initiaţiva, cum am spus, analizând variantele am considerat că cel mai bine pentru comunitate, ptentru obiectiv în sine ar fi vânzarea lui. Iar cel care îl ia să bage milioanele să-l reabiliteze. Am fost intrigat că o clădire a suscitat atâta interes când în România se vinde tot. Nu ştiu dacă în loc să fac canalizări şi drumuri aş fi băgat o căruţa de bani într-un cazino", a spus primarul. „Cazinoul nu aparţinea unei societăţi comerciale când am ajuns eu la primărie, ci unei societăţi privatizate. Ne-am judecat şi l-am luat la primărie. Deci, pâna în 2001, 2002, nu aparţinea municipalităţii. În 2005 am organizat o licitaţie internaţională prin care am concesionat Cazinoul pe 50 de ani. Trei licitaţii au avut loc. Abia la a treia s-a prezentat o societate israeliană care deţine cazinouri şi în Bucureşti.", a completat acesta. Primarul a adăugat că reparaţiile, la data respectivă, erau minim cinci milioane de euro. „Eram într-o perioadă de boom economic. Eu i-am gasit pe israelieni şi i-am convins să vină la licitaţie. Nu întâmplător sunt israelieni. Ne-am judecat cu Ministerul Culturii pentru că nu ne dădeau reprezentanţi la licitaşie. Atunci nu a sărit nimeni să ne ajute că se degradeaza Cazinoul. Au adus arhitect francez, au dat o căruţă de bani pe planuri. După care, având în vedere economia şi prevederile Ordonanţei Guvernului privind jocurile de noroc, oamenii au spus că se retrag. Ne-am trezit cu această clădire minunată în braţe şi cu cele trei opţiuni: o ţinem la primărie, dar nu avem bani pent