Undeva sus în munţii Trascăului, la aproape 40 de kilometri de civilizaţie se află un sat uitat de lume, pe cale de dispariţie. Mai locuiesc la Cheia doar doi bătrâni, care se feresc de privirile oamenilor. Casele, care pot reprezenta veritabile monumente, se prăbuşesc sub „povara“ vremurilor şi a indiferenţei.

La Cheia, sat situat administrativ în componenţa comunei Râmeţ, nu există electricitate, iar accesul se face doar pe un drum de pământ, prin pădure, cale de patru kilometri de la un drum judeţean ce asigură legătura zonei cu oraşul Aiud.

De electricitate nu mai este nevoie aici pentru că satul mai are doar doi locuitori. Datorită izolării, aici s-a pastrat natura intactă, iar casele, majoritatea nelocuite, constituie un adevarat muzeu etnografic în aer liber. Un muzeu care nu va mai exista multă vreme.

Doi bătrâni în pustietate

Un bătrân şi o bătrână mai locuiesc în satul pustiu, situat pe pârâul cu acelaşi nume, afluent al văii Râmeţului. Cei doi bătrâni trăiesc ca nişte pustnici, la marginile satului, şi evită contactul cu lumea exterioară. La vederea străinilor se ascund în casele părăginite, aproape să se prăbuşească.

La Cheia mai ajung doar turiştii care vizitează Cheile Râmeţului, situate în apropiere. În centrul satului, într-o poiană izolată, se află fost şcoală din Cheia, transformată de Asociaţia „Clubul Montan Apuseni“ în bază de supraveghere ecologică a zonei. Asociaţia, cu sediul în Cluj-Napoca, are ca şi obiectiv principal protejarea şi conservarea speciilor sălbatice periclitate.

Aflat într-o vale îngustă, înconjurat de păduri şi cu puţin teren care să permită practicarea agriculturii, satul nu a cunoscut de-a lungul timpului o dezvoltare deosebită. Principala ocupaţie a locuitorilor a fost creşterea animalelor şi practicarea unei agriculturi de subzistenţă. Pe pârul Cheia au existat acum câteva zeci