În urma îmbătrânirii populaţiei şi creşterii numărului de bolnavi care supravieţuiesc unui sindrom coronarian acut, prevalenţa insuficienţei cardiace a devenit din ce în ce mai mare. În ciuda progreselor făcute în diagnosticul şi managementul acestei afecţiuni, insuficienţa cardiacă rămâne o boală incurabilă, cu prognostic infaust. Insuficienţa cardiacă este nu numai rezultatul injuriei miocardice, ci şi al unor modificări complexe genetice, inflamatorii, neurohormonale, biochimice la nivelul cardiomiocitelor şi interstiţiului cardiac. (...)

În urma îmbătrânirii populaţiei şi creşterii numărului de bolnavi care supravieţuiesc unui sindrom coronarian acut, prevalenţa insuficienţei cardiace a deveni Publicitate t din ce în ce mai mare. În ciuda progreselor făcute în diagnosticul şi managementul acestei afecţiuni, insuficienţa cardiacă rămâne o boală incurabilă, cu prognostic infaust. Insuficienţa cardiacă este nu numai rezultatul injuriei miocardice, ci şi al unor modificări complexe genetice, inflamatorii, neurohormonale, biochimice la nivelul cardiomiocitelor şi interstiţiului cardiac. Insuficienţa cardiacă fiind în fapt un grup de simptome şi semne clinice, nu există un test unic care să poată stabili diagnosticul. În ultimii ani, se discută din ce în ce mai mult despre utilitatea biomarkerilor în diagnosticul şi tratamentul insuficienţei cardiace, ca şi în stratificarea riscului acestor pacienţi. În general, există trei criterii pe care un biomarker trebuie să le îndeplinească pentru a fi considerat util din punct de vedere clinic: măsurarea sa repetată să se poată face la un cost rezonabil, să ofere informaţii suplimentare faţă de cele deja oferite de o examinare clinică atentă şi să fie util în luarea unei decizii terapeutice. (...) Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

În urma îmbătrânirii populaţiei şi cre