Recent, făceam o analiză a sistemul de învățământ din România, prin prisma rezultatelor catastrofale de la: a) - Evaluarea Națională; b) - Bacalaureat și c) - Titularizarea profesorilor.Evident, fără să am nimic de împărțit cu cineva anume.
Fiind din afara breslei dascălilor - deci mult mai puțin atins de autosuficiență, spirit de castă și alte tipuri de subiectivism specifice sistemului - am încercat să identific punctele cu adevărat slabe ale învățământului.
Surprinzător, demersul meu a trezit destul de multe reacții furibunde. Contestarii se declară profesori senzaționali, cu 100% elevi promovați. Nu și-au dat numele (din păcate, spațiul virtual permite oricărui om - fie el și un ratat de doi bani - să se pretindă genial, în spatele anonimatului), așa că trebuie să-i cred pe cuvânt.
Una peste alta, comentariile la acea analiză s-au transformat într-un act de acuzare, în care eu și tagma jurnaliștilor am fost declarați principalii vinovați de situația dezastruoasă din învățământ. Bineînțeles, am fost și înjurați cu efervescență, căci - nu-i așa? - ziariștii sunt vinovați că arată toate relele lumii, nu cei care comit fărădelegile și ororile.
Iar în fața acestor pledoarii pline de pumni și palme (figurat vorbind) sunt nevoit să mă declar vinovat.
Da, domnule profesor! Eu (și prin mine toți jurnaliștii) sunt vinovat că jumătate dintre absolvenții de 8 clase au picat examenul la Evaluarea națională. Eu nu le-am predat cum trebuie materia, nu m-am străduit suficient și, mai mult decât atât, le-am înlocuit - ca un nemernic ce sunt - manualele cu tabloide, reviste porno și cărți de joc.
Da, domnule profesor! Eu sunt vinovat că 63% dintre absolvenții de liceu nu au luat Bacalaureatul. Eu am transformat orele într-o mascaradă. Eu am dat note mari și nemeritate celor care îmi plăteau ore de meditații. Eu m-am prefăcut că nu văd că nimeni
