Ce lipseşte pe piaţa politică
În DILEMA VECHE de la sfârşitul lui iulie, Andrei Pleşu remarcă, la rubrica sa „Nici aşa, nici altminteri”, că vieţii politice româneşti îi lipsesc trei lucruri. „Asistăm mai întâi la o gravă carenţă a exprimării ”, scrie Pleşu. Nu e vorba doar de cunoaşterea cu totul aproximativă a limbii române, ci şi de incapacitatea de a găsi tonul potrivit, adică civilizat. A doua lipsă este aceea a autenticităţii opiniei, cu alte cuvinte, faptul că nu convingerea prevalează în discursul politic, ci calculul. Asta se poate numi şi electoralism, adică plierea oportunistă pe dorinţele presupuse ale electoratului. În fine, politicianul român nu e capabil de uitare de sine. „Majoritatea jucătorilor noştri politici sunt manevraţi de o dizgraţioasă inflaţie a Eului. Chiar – şi mai ales – când nu dispun de un Eu prea bine conturat. Mulţumiţi de ei înşişi, bine zidiţi în certitudini autocomplezente...” Încheie Pleşu: „Mi se va spune că între a fi tu însuţi şi uitarea de sine e o contradicţie. Nu e. A fi tu însuţi e a nu-ţi falsifica natura. A uita de sine e a nu ţi-o idolatriza.” Subscriem cu ambele mâini.
Norman Manea, 75
Frumoasă iniţiativa ICR de a-l sărbători pe Norman Manea la New York, cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani. Cu aceeaşi ocazie, OBERVATOR CULTURAL îi consacră scriitorului român stabilit în SUA câteva pagini. „Prefaţate” de un articol al regretatului Matei Călinescu, paginile alcătuiesc un portret al sărbătoritului. Ceea ce atrage atenţia este că, doar cu două excepţii, dacă nu punem la socoteală articole strict informative precum cele semnate de doamnele Carmen Muşat şi Corina Şuteu, comentatorii sunt personalităţi străine. Americane, desigur. Acest lucru ne determină să credem, împreună, de altfel, cu Norman Manea însuşi, că opera sa este mai puţin preţuită în România decât în str
