Procesul de modernizare a locuinţelor se face diferenţiat, funcţie de utilitatea fiecărei încăperi.

Funcţiunile acesteia dic­tează parametrii centrali care direcţionează planurile şi lucrările de înnoire, fiind de preferat ca renovarea locuinţei să fie guvernată de idei unitare, în aşa fel încât la final să se obţină o imagine coerentă a locuinţei. Este preferabil ca tema reamenajării să se regăsească în fiecare încăpere, mulându-se însă pe elementele specifice ficăreia. Din îmbinarea cât mai reuşită a acestor două criterii depinde în mare măsură succesul de la final al reamenajării.

Această stare de fapt se manifestă mult mai evident în cazul încăperilor ale căror funcţiuni specifice sunt foarte clar circumscrise, aşa cum sunt băile şi bucătăriile. Situaţia acestora din urmă este chiar mai relevantă pentru tema în discuţie, deoarece bucătăriile fac parte organică din aria utilă a unei locuinţe, pe când băile sunt oarecum mai izolate. De aceea modernizarea lor trebuie să se facă în concordanţă cu cea a spaţiilor învecinate. Această condiţie devine obligatorie atunci când reamenajarea presupune deschiderea spaţială a bucătăriei.

Bucătăria apartamentului pe care îl prezentăm aici se încadrează perfect în tipicul descris mai sus. În zona ei, au avut loc cele mai importante modificări structurale din întreaga locuinţă. De aceea, renovarea şi amenajarea zonei au fost abordate unitar, spaţiul rezultat în urma eliminării peretelui care separa bucătăria de vestibul fiind tratat ca un întreg. Această abordare s-a manifestat în special atunci când au fost alese materialele de finisaj şi elementele de mobilier. Astfel, pardoseala întregii suprafeţe a fost finisată cu acelaşi tip de gresie, în timp ce mobilierul ales face parte din aceeaşi categorie, atât prin prisma design-ului, cât şi a culorii. Chiar şi elementele secundare care au venit să complete