Biografia1 poetului, istoricului şi criticului literar Perpessicius (1891–1971) a fost reconstituită şi restituită impecabil de excelentul istoric literar Teodor Vârgolici (n. 1930), care i-a fost, vreme îndelungată, un fidel colaborator şi discipol şi care a uzitat, cu discernământ critic, toate mărturiile, informaţiile şi documentele privitoare la itinerariul creator şi uman al unuia dintre cei mai importanţi exegeţi ai literaturii naţionale.

Una din sursele fundamentale de elaborare a unei biografii o constituie, aşa cum am mai susţinut şi odinioară, corespondenţa emisă şi primită de acea personalitate.

Literatura epistolară şi, desigur, tot ceea ce se referă la paraliteratură şi în cazul lui Perpessicius contribuie, în chip substanţial, la rescrierea unei biografii credibile, la crearea unui profil autentic şi, totodată, emblematic.

Epistolele trimise de Perpessicius, în timp, familiei, prietenilor şi, mai ales, confraţilor săi conţin preţioase ştiri privitoare la existenţa şi la excepţionala sa activitate de poet, prozator, memorialist, traducător, dar mai cu seamă de eseist şi fidel istoric şi critic al literaturii române.

Epistolele ce se restituie, acum, întâia oară, sunt adresate colegului său la Academie, istoricul de artă George Oprescu, unul dintre cei mai învăţaţi critici şi eseişti ai fenomenului artistic românesc.

Aceste misive, deşi conţin o oarecare notă de convenţionalism, surprind prin eleganţă, printr-un stil propriu celui epistolar, şi prin observaţiile şi mărturiile ce se cuvin a fi reţinute privitoare la viaţa ştiinţifică şi academică din România anilor de tristă şi dureroasă amintire.

Literatura epistolară a lui Perpessicius, interesantă şi bogată, se impune a fi restituită, cât mai curând cu putinţă, deoarece cuprinde secvenţe, imagini, precizări şi observaţii extrem de importante pentru o mai clară în