- Doctor in teologie la Institutul de Teologie Ortodoxa Saint Serge din Paris, cercetator la Muzeul Taranului Roman, unde i-a fost colaborator apropiat lui Horia Bernea, Costion Nicolescu e si autor a numeroase carti de interes crestin, scrise cu mult rafinament si delicatete. Ortodox nu doar in cuvinte, ci si in traire, a acceptat sa stam de vorba la ceas de taina, despre dragoste, iubire, casatorie si miracolul intalnirii dintre doi oameni -

O boala de sorginte divina

- In ultima vreme, revistele de psihologie si presa, in general, trag semnale de alarma legate de actul casatoriei, considerat depasit, in conditiile lumii de azi. Dvs. aveti un mariaj exemplar, de aproape 40 de ani. Va mai amintiti ceva din starea de indragostit?

- Indragostirea este, cel mai adesea, starea de pornire a iubirii, starea suprema de traire a ei. Este aprinderea fulminanta a unei combustii interioare, una totala. Devii para de foc. Ca orice foc, aceasta stare trebuie insa intretinuta, trebuie sa pui mereu vreascuri pe foc! Indragostirea adevarata, fireasca, curata, reprezinta, in mod cert, o spiritualizare accentuata a fiintei, chiar si in conditii de cultura mai precara. Indragostirea inseamna si sete continua si de neostoit de contopire totala, cu precadere sufleteasca. Pentru ca focul iubirii adevarate, curate, pune o surdina naturala si binefacatoare pe dorinta invadatoare (astazi atat de distructiv acaparatoare) a sexualitatii. Pe de alta parte, indragostirea este si un soi de bolire, ea aducand o vadita suferinta, prin jindul pe care-l provoaca si care este aproape imposibil de ostoit. Dar ea are nevoie de o anumita distantare spatiala. Doi magneti, cu polii lor complementari, plus si minus, sunt intr-o tensiune maxima atunci cand sunt in proximitate, dar nu se ating. Trebuie, totodata, observat cum aceasta ardere maxima, totala, nu poate fi decat